Scurtã definiţie a “fanului înrãit”

Nu i-am înţeles niciodatã pe americani şi pe împãtimiţii fotbalului. Pe primii deoarece devin lesne obsedaţi de diverse figuri publice, pe ceilalţi deoarece trãiesc cu furie şi pasiune pentru un joc în care eu personal nu vãd nimic. Câteodatã mã uit cu gura cãscatã la scenele acelea cu diverse piţi, plângând în hohote sau leşinând de fericire cã nu ştiu ce starletã de doi bani a catadicsit sã treacã pe lângã ele şi le-a atins din greşealã cu poala rochiei. Si mã întreb cât de lipsit de judecatã, personalitate sau simţul ridicolului trebuie sã fii, ca sã te expui în acest fel sau sã te consumi din cauza unor oameni pe care de fapt nu-i cunoşti.

NU,  eu NU sunt fanul de coşmar al nimãnui, sunt un om obiectiv, cu propria personalitate, nu copiez pe nimeni, nu ridic în slãvi pe nimeni, nu mã târãsc în genunchi pentru nimeni, nu dorm cu poza nimãnui sub pernã. La vreo cinci secunde de când mã autosugestionasem în acest fel, am deschis frigiderul, cã simţeam aşa, un gol în burtã, iar eu trebuie sã-mi menţin glicemia la un nivel corespunzãtor, dacã vreau sã funcţionez în parametri normali. Şi, cum stãteam eu puţin îndoitã de mijloc şi scanam raftul de sus, cel cu aperitivele, bag de seamã cã, oriunde m-aş fi uitat, dãdeam peste niscaiva derivate de brânzã, ba chiar aveam şi un stoc din fiecare, de parcã eram unul dintre americanii aceia bolânzi, disperaţi sã nu-i ia apocalipsa pe nepregãtite. In cazul meu “pe nepregãtite” însemnând fãrã rezerva de lactate şi brânzeturi. Mut privirile spre nivelul doi al frigiderului şi ce vãd ? Cratiţa cu macaroane cu brânzã şi tava cu sufleul de conopidã cu brânzã dulce…La ultimul nivel tronau fericite plãcinta cu brânzã şi crema de brânzã cu miere şi nucã. “Mãiculiţã !!!” am ţipat eu în gând, devenind brusc conştientã de perversitatea subconştientului meu de hârciog. “Sã ştii cã SUNT obsedatã de brânzã, de unde mi s-o fi trãgând beleaua asta?” Intrebarea este retoricã, vã spun eu de unde mi se trage, de la carenţa de calciu. Recunosc, nu mã pot lipsi de brânzã, este o necesitate fiziologicã. Numai cã la mine necesitatea este depãşitã de curiozitate şi placere, motiv pentru care mãnânc brânzã sub orice formã şi cam în orice combinaţii, unele cam ciudate, e drept. In cazul acesta va trebui sã-mi revizuiesc atitudinea faţã de slãbiciunile altora şi sã recunosc cu mâna pe inimã cã:

SUNT FAN BRÂNZĀ…Maaaare brânzã! Ia, acolo, o micã dependenţã nu stricã la casa omului.

Pentru cei care nu şi-au descoperit încã vocaţia de “fan brânzã” şi au nevoie de unele repere şi definiţii, mã ofer sã le deschid ochii cu urmãtoarele explicaţii. Te numeşti “FAN BRÂNZĀ” atunci când:

1. In loc sã-i spui consortului cã îl iubeşti, îi laşi dimineaţa un mesaj, scris cu ruj pe oglindã.

2. Simţi nevoia sã evoci amintirea brânzei care ţi-a plãcut, în aranjamente decorative, delicat expuse pe etajera bibliotecii.

3. Chiar şi în cele mai romantice momente, flacãra vie a emoţiilor arde în candela confecţionatã din ambalaj de brânzã.

4. Când pui dop din caşcaval la afinata dãruitã de soacrã, trebuie sã admiţi cã eşti ”cheese-aholic”.

5. Indiferent de sãrbãtoare, spiritul brânzei îţi înveseleşte casa.

6. Iţi pãstrezi cele mai valoroase bijuuri în cutiuţele de la brânzã.

7. Îţi mãsori timpul în gustãri cu brânzã.

8. Vezi cã odrasla te moşteneşte şi îţi spui cã n-ai trãit degeaba pe lumea asta.

PS. Decoraţiunile din poze îmi aparţin în exclusivitate. De fapt am încercat sã îmi exprim pasiunea pentru brânzã prin pasiunea mea pentru reciclare şi decoraţiuni din materiale recuperate. Staţi liniştiţi, niciuna dintre preţioasele mele sticle n-a avut de suferit în timpul şedinţei de “shooting”. Dovleacul va lua calea oalei de ciorbã în curând, iar ceasul din penultima imagine va suferi o substanţialã îmbunãtãţire, probabil chiar cu tema ”brânzei”, cã mi-a venit o idee grozavã. Suportul de plastic pentru bijuterii este chiar un ambalaj de la o brânzicã, i-am descoperit o nouã vocaţie în acest fel, dar la o adicã poate fi folosit în congelator, pentru gheaţã.

Acest articol participa la SuperBlog 2013