Un izvor de puritate

Sa spun drept, prima data cand am citit enuntul acestei probe din SuperBlog, m-am repezit sa ma documentez pe net. Am cautat definitii, panseuri, am vrut sa vad ce au scris altii despre conceptul de “puritate”. De la tehnica la filozofie, de la versuri la proza, de la umor la drama, cred ca am trecut prin toate starile si genurile epice, in cautarea explicatiei supreme.

Mai tineti minte jocul acela din copilarie? Repetam un cuvant repede, de atatea ori incat isi pierdea semnificatia…Ziceam “lopata, lopata, lopata…” pana nu il mai recunosteam, nu mai stiam ce inseamna, ba chiar suna ciudat, parca nici nu era in limba romana.

Cam asa mi s-a intamplat si acum. Am citit despre “puritate” atat de mult, incat, la un moment dat, am inceput sa ma indoiesc ca exista. In afara de un sofisticat termen inventat de mintea umana, eu nu mai vedeam altceva. Multa poezie, imaginatie, vorbe alambicate, multe sensuri, substraturi, o unealta metaforica extrem de utila si cam atat. Deoarece in practica, cel mai simplu este sa te raportezi la materie/material atunci cand vorbesti despre “puritate”. Semnificatia devine clara si calitatea este usor de masurat. De regula in procente.

Cam in acest punct eram cu rationamentul cand am simtit ca, despicand firul in patru, nu fac decat sa imi pierd si mai tare inspiratia si dispozitia spre compuneri libere. Nu sunt atat de visatoare incat sa fac abstractie de nuantele de gri ale realitatii de fiecare zi si sa cred ca oamenii, faptele sau obiectele pot fi pure.

Asa ca am lasat deoparte problema, sa se decanteze putin inainte de a scrie ceva si m-am dus langa baietelul meu care isi facea ghiozdanul pentru a doua zi.

“Mami, imi trebuie un caiet cu foaie velina, ca pe primul l-am terminat.”

Am scos un caiet nou si i l-am dat. L-a insfacat cu multa satisfactie, l-a deschis imediat si si-a scris numele pe prima pagina. Mi-am imaginat acel caiet umplandu-se de desene, mazgalituri, cuvinte nepereche, notite, de personalitatea copilului meu. Si atunci am stiut! Am stiut ca ghemul acela de energie pe care l-am smuls nesfarsitului Univers, la nastere, a fost doza de puritate ce mi-a fost data in aceasta viata, mie, un om sastisit de cate uratenii a auzit si satul de atatea definitii scornite in contul unei stari pe care prea putini au experimentat-o. Mintea unui copil este foaia alba pe care o avem cu totii in fata, la un moment dat. Putem sa o scriem, sa o mazgalim, sa o mototolim, dar vom purta intotdeauna responsabilitatea acestei transformari. E drept ca vom incerca din rasputeri sa pastram cat mai mult din puritatea originara, dar foarte putini vor castiga cu adevarat aceasta lupta. Puritatea copiilor nostri se pierde cu asemenea repeziciune, incat nici macar nu constientizam acest lucru. Incepand chiar cu prima gura de apa pe care o oferim bebelusului. Suntem constienti de importanta acestui fapt atunci cand se produce? Putin probabil. Si totusi apa aceea va patrunde pana in cele mai mici cotloane ale unei celule, ii va furniza energie, o va hrani, o va tine in viata. Si va face asta nu pentru una, ci pentru miliardele de minuscule motoare ce pulseaza intr-un trup fraged. Ghemul nostru de energie se naste pur si luminos, este scaldat in apa vie a gandurilor bune, pline de incantare pentru lumea minunata care i se deschide dinaintea ochilor. Am vrea sa-l ferim de tot ce este urat, am vrea sa aparam de fapt aceasta puritate primordiala din care ne-am nascut si noi si de care ne-am indepartat cu fiecare respiratie. Esuam, invinsi de realitatea pe care tot noi am creat-o si pe care nu o mai putem controla.

Exista cateva gesturi simple, la indemana tuturor, atunci cand vine vorba de ingrijirea unui copil. Alegeti cu atentie apa pe care o bea. Sanatatea lui este data de calitatea apei ce ajunge in organism, iar gandurile pe care i le insuflati influenteaza aceasta apa. Invatati-l sa iubeasca, sa spere, sa fie milos, sa stea astfel sub semnul energiei pozitive data de apa vie. Nu ignorati povestile pe care le scrieti in mintea lui pentru ca vor fi povestile pe care le va transmite la randul lui urmatoarei generatii. In acest fel avem sansa de a redeveni puri, prin copiii nostri.

AQUA Carpatica este un brand care pune la dispozitia oamenilor una dintre cele mai de pret bogatii naturale, apa. Traim vremuri in care goana dupa resursele vitale nu este un moft. Nu toata lumea are acces la apa potabila, iar la o apa cat mai pura nici atat. Sanatatea noastra devine derizorie, cea a copiilor nostri este o miza extrem de mare deoarece inseamna viitorul nostru ca civilizatie. Atunci cand ai posibilitatea sa beneficiezi de pe urma unei ape de o asemenea calitate, ca cea izvorata din tinutul salbatic al Tarii Dornei, o apa creata in alambicul framantat al muntilor vulcanici, poti sa te numesti un mare norocos. Apa AQUA Carpatica plata este perfect echilibrata, cu cel mai scazut continut de nitrati dintre apele plate din Romania, fiind recomandata chiar si pentru bebelusi. Preocuparea furnizorului acestei ape pentru mentinerea nivelului de puritate se vede chiar din calitatea ambalajului folosit, un tip de plastic mai gros, ce nu contine metale grele sau alte substante, asigurand bariera necesara conservarii proprietatilor apei. Conceptul de puritate poate fi exprimat si astfel, intr-adevar! Ar fi pacat sa tratezi cu neglijenta cadoul minunat pe care ti-l ofera natura.  

Si pentru ca fiecare dintre noi avem in minte ceva, atunci cand auzim cuvantul “puritate”, echipa din spatele brandului este curioasa sa afle care sunt imaginile pe care oamenii le asociaza cu acest concept. Concursul Instagram - #Puritate de pe blogul brandului invita cititorii sa expuna o fotografie pe tema “Ce inseamna puritatea pentru tine?”, pana pe data de 24 noiembrie, urmand sa fie alesi trei castigatori. Premiile sunt extrem de tentante:

premiul I – o tableta Evolio Quadra pentru cea mai frumoasa fotografie,

premiul II – apa plata/carbogazoasa pura pentru 6 luni,

premiul III – apa plata/carbogazoasa pentru 3 luni.

Si vor rasplati cele mai inspirate si inspirationale creatii.

Sa spun drept si eu sunt curioasa sa vad ce gandesc oamenii… Chiar m-ar bucura sa constat ca exista inca visatori, increzatori ca puritatea poate fi gasita in viata de zi cu zi. Un pesimist ca mine simte nevoia sa fie din cand in cand contrazis.

Acest articol participa la SuperBlog 2013