Din spatiu

Cica o furtuna magnetica datorata activitatii solare ne va lovi...maine ?!!!! Asta pentru ca imi programasem eu o iesire pe dealurile de la Tohani. Si cu copilul dupa mine. Bun asa! La ce pietroaie albe sunt acolo, sa te tii radiatii ! Numai ca nu avem de gand sa bantuim foarte mult. Ar mai fi surprize de descoperit pe-acolo, am auzit de la localnici cateva povesti cu pesteri si lilieci, dar nu maine e ziua potrivita. Maine ne ducem dupa fosile spre deliciul pustiului. Mai pe seara va voi arata si pozele.
Cat despre furtuna magnetica, citeam pe undeva ca urmeaza sa se inverseze polii Soarelui, un fenomen ciclic ce are loc la interval de 11,2 ani. Si de fiecare data ne paste amenintarea unei furtuni solare. Se asteapta ca anul acesta sa fie mai violente aceste fenomene. Luna august nu se va incheia fara a vedea cata dreptate a avut Rasputin. Calugarul cel nebun a prevazut o mica apocalipsa pe data de 23, adica vinerea aceasta. Cam coincide cu furtuna, cine stie ce o fi vazut de fapt maniacul ala! In rarele momente cand reusesc sa ma desprind de Urzeala Tronurilor, ca mi-am luat doua volume si m-am scufundat cu totul in lumea de poveste a lui George R.R. Martin, apuc sa mai vad cate ceva din documentarele despre extraterestri. Ca sa nu trec prea usor peste carti, as spune ca George R.R.Martin reuseste performanta de a crea o lume din temelii, credibila, vasta si extrem de complexa, amintind de fabulosul univers din Dune si indemanarea scriitoriceasca a lui Frank Herbert. Sau de Isaac Asimov cu a sa Fundatie... Si da, am vazut si filmul, o parte dintre episoade, este foarte bun dar cartea il depaseste.
Revenind la problema extraterestrilor, imi place faptul ca aflu lucruri extrem de noi, fenomene si intamplari despre care nu am citit sau auzit niciodata, cu toate lecturile mele asidue din acest domeniu. Asa de pilda, habar n-aveam ca in Valea Mortii din Siberia (Yakutia mai precis) se intalnesc legende despre existenta in trecutul indepartat a unor structuri ca niste clopote sau domuri mari, de origine nepamanteana, cu rol de aparare, un soi de arme menite sa protejeze Pamantul de lovituri din spatiu. Bineinteles ca in prezent aceste structuri nu mai sunt vizibile, fiind scufundate in mlastinile siberiene. Probabil ca informatiile erau destul de credibile (localnicii nici nu se aventureaza prin partile acelea) deoarece in 2012, o echipa serioasa de cercetare (3 geologi, un astrofizician, un inginer mecanic si altii)  a purces la cautarea acestor obiecte. Si s-ar parea ca le-a gasit, locul arata asa...

Ei bine, cercetatorii au sondat balta din imagine, ca apa nu e deloc adanca si au dat peste ceva ce suna ca metalul...Obiectele sunt in numar de 5 si oamenii s-au plimbat de-a dreptul pe ele.  Numai ca, pana sa se apuce serios de treaba, unora dintre membrii echipei li s-a facut atat de rau, incat dupa cateva zile au trebuit sa renunte la expeditie. Evident, imprejurimile abunda in radiatii nu tocmai benefice, motiv pentru care poarta tocmai numele de Valea Mortii. Speculatiile nu au intarziat sa apara. S-a spus chiar ca fenomenul Tunguska s-ar fi datorat unei explozii provocate de aceste structuri care au distrus un meteorit sau alt obiect ce venea din spatiu. Scepticii spun ca ar putea fi doar vechi materiale militare radioactive aruncate acolo pe vremea URSS, dar o expeditie stiintifica ruseasca din anul 1854 consemneaza descoperirea acestor structuri care, culmea, pe atunci erau la suprafata solului. Ca sa vezi ! Orice ar fi, ii sperie teribil pe cetatenii onorabili din zona.
Daca imi revin corespunzator dupa misterele cu alieni esuati pe planeta albastra, fac priza cu realitatea si ma apuc de sticle. De cateva zile sunt in perioada pink lejer decadenta, mai romantioasa. Nu din cauza starii de spirit ci pentru ca mi se termina culorile si folosesc ce mai am, adica un roz fondant naucitor de lesinat. In bine cunoscuta traditie am dat gata un set compus dintr-o sticla de la suc de rosii si o farfurie. Si pentru ca mai multe persoane m-au intrebat cum le fac tin sa spun ca, pentru realizarea farfuriei, am folosit o tehnica numita "prin razuire". Adica am tot dat la straturi de culoare si cand am ajuns la final, mi-am dat seama ca a iesit un KK MAKA cu prea mult verde. Asa ca am luat un cutit si am razuit frumusel surplusul de culoare, dupa care am vopsit-o din nou. Nici asa nu e satisfacatoare, dar nu mai am ce-i face. O sa omologhez noua tehnica si o sa-i dau numele meu.