Jurnal de vacanta

Jurnalul de vacanta inlocuieste jurnalul de weekend pentru simplul motiv ca am intrat in concediu. Pana in septembrie, ca sa prind si inceputul scolii. Voi avea timp pentru multe proiecte, totul e sa nu ma lenevesc. Dar in mod sigur voi avea timp de citit. Va spuneam acum ceva timp ca mi-am cumparat mai multe carti la reducere. Am apucat sa termin cateva.

 "Salem's Lot" a lui Stephen King este o carte tipica, dar tipica, despre vampiri, cu invazia de rigoare, un Stapan malefic ce da gata un orasel intreg si, bineinteles, eroul pozitiv, sceptic la inceput, care infige tarusul in inima raului. Mult, mult sange, scene terifiante in stilul captivant al autorului si un final cam pe dunga. Adica nici asa, nici asa, iti da de inteles ca va mai urma ceva...Stephen King are si carti care-ti dau fiori pe sira spinarii, adica horror la modul inteligent, dar mi-a facut placere sa citesc in stil "Dracula", fara prea multe fite psihologice. Chiar v-as sfatui sa incercati din cand in cand, o doza buna de aventura neagra va mai pune adrenalina in miscare. Celelalte doua volume pe care le-am dat gata cu multa insufletire au fost din seria "Orcii" a lui Stan Nicholls. Ei, aici am luat plasa pentru ca, desi au nume diferite, firul actiunii curge dintr-unul in celalalt si trebuia sa cumpar si volumul trei ca sa vad ce urmeaza. Asa am ramas cu ochii-n soare! Exact cand lucrurile se incinsesera bine. Orcii este un fantasy gen Stapanul Inelelor, dar, in acest caz, creaturile din titlu sunt personaje principale, pozitive, iar oamenii reprezinta oaia neagra. Taramul povestii este Maras-Dantia, un spatiu vast stapanit de nenumarate popoare fantastice-elfi, pitici, orci, nayyade, merzi, centauri, plin de magie, al carui echilibru magic este profund tulburat de venirea oamenilor.

 Cartea in sine este un mare repros la adresa civilizatiei umane, distructiva si egoista in realizarile sale. Oamenii sunt cei care taie padurile, bareaza apele si distrug energia pamantului. Primul volum, "Paznicul fulgerului", incepe mai anemic si trebuie sa recunosc ca nu mi s-a parut la nivelul altor carti fantasy pe care le-am citit. Autorul este  jurnalist si are un stil mai expeditiv in descrieri. Nu nareaza pe mai mult de doua planuri si complexitatea actiunii este destul de scazuta la inceputul povestii. Dar la al doilea volum, "Legiunea tunetului", lucrurile se schimba semnificativ si totul devine extrem de captivant. Multe scene de lupta, destul de frumos si realist descrise, as zice eu, iata ce caracterizeaza aceasta poveste.
Pe langa carti, in aceste zile, trebuie sa recunosc ca decoratul sticlelor a mai pierdut din procent in ocupatiile mele. Dar am fost cam stresata din cauza serviciului, se intampla unele lucruri, poate ati remarcat pe la stiri si nu prea am mai avut idei. Stand acasa poate imi revin, mai ales ca am primit de la colegi o groaza de sticle tare frumoase care ma asteapta cuminti pe raft. Am reusit sa termin una singura, pe care am aplicat o jumatate de servetel cu un frumos peisaj varatic si am finisat-o cu stropi de mai multe culori. Ca de obicei, numai eu puteam sa-mi dau in petic si sa pozez o parte bine si cealalta in ceata, la numai cateva secunde distanta, cat mi-a luat sa rasucesc sticla. Sunt un mister total!