Cine spune ca tehnologia n-are viata?

Trebuie sa recunoasteti ca robotii din filme sunt cei mai tari. Transformerii sunt cei mai iubiti, terminatorii sunt cei mai detestati, cu exceptia celor jucati de Schwarzy. Arnold a imbatranit (ruginit) frumos, reusind sa dea viata si ultimului robot super-avansat din seria Terminator.
V-ati intrebat vreodata de ce ne atrage atat de mult tehnologia SF intrupata in roboti cu sentimente, pozitive sau negative?
Eu n-as rata reluarile celor doua celebre productii nici daca ar rula in fiecare zi. De fiecare data insa rad in sinea mea si, in ciuda actiunii care ma prinde si ma arunca intr-un vartej al timpului, ma intreb cu o umbra de seriozitate daca povestea are sanse sa se petreaca in realitate sau este doar un scenariu extrem de reusit.
Tipul acesta de filozofie ma trimite cu gandul la zilele mele de inceput in actualul loc de munca si de vremurile in care calculatoarele de pe birouri erau un lux, utilizatorii instruiti erau si mai rari, iar restul "ustensilelor" office erau repartizate cu taraita. O imprimanta deservea tot compartimentul, iar cel care reusea sa scoata un document pe gura amenintatoare a aparatului, fara ajutorul IT-istului institutiei, era privit ca un semi-zeu care detine o invatatura secreta. Zeul era, evident, IT-istul care ne arata cum se umbla prin formatarile unui doc Word, descurcand itele editarii cu o viteza care ne lasa masca. Mai tarziu, dupa unele cursuri si experienta acumulata, ne-am prins si noi ce fraieri eram si cum isi radea in barba specialistul de nestiinta noastra.
Dar au trecut ceva ani si totul a inceput sa intre pe fagasul ce avea sa ne aduca in prezent, cand nu ne mai sperie orice prostioara.
Pe acest parcurs nemilos, dar plin de invataminte, a existat un prea-inaltator moment cand m-am pricopsit cu propria imprimanta, adica una legata direct la calculatorul meu si care ma deservea in exclusivitate. Imprimanta aceea mi-a marcat viata de la serviciu intr-un mod pe care nu-l voi uita niciodata si la ea ma gandesc ori de cate ori ma intreb daca tehnologia poate prinde viata, exact ca in filmele cu roboti.
Vechiul Canon inkjet trona de mult timp pe biroul colegului meu mai in varsta. Nimeni nu mai tinea minte cine si cum adusese acea imprimanta micuta care sfida orice termen de garantie si orice durata de viata rezonabila. Continua sa functioneze ca un japonez batran, trecut de suta de ani, si capabil sa intre in Cartea Recordurilor. Fusese de mult timp casata si nu mai figura in nici un inventar posibil, dar nu ne induram de ea deoarece isi tragea sufletul intr-un mod aproape omenesc. Avea nevoie de un regim special de ingrijire si de aceea preferam sa-i incarcam cartusul cu o seringa, tragand cerneala dintr-o sticluta pastrata cu sfintenie in sertar, si numai la un numar de reincarcari riscam sa cumparam un cartus nou, de teama sa nu o betegim de tot.
Cand colegul meu a iesit la pensie, bunurile lui au fost impartite frateste in birou (desi nu sucombase, ci doar plecase spre o viata mai linistita), iar testamentul verbal al "decedatului" m-a pus scurt si la obiect in posesia imprimantei Canon. IT-istul si-a facut pentru ultima oara datoria si mi-a legat calculatorul de mumia tehnologica, dupa nenumarate sondaje prin dulapurile institutiei, ca vezi bine, nu se mai gasea CD-ul de instalare, cine mai stia prin ce colt se macina plasticul acela primitiv! Dar s-a rezolvat, nu degeaba e specialistul specialist, ca sa surmonteze orice problema diabolica, nu?
Si iata-ma stapana pe babuta, ii lipsea doar basmaua trasa pe ochi. In fiecare dimineata, dupa ce deschideam calculatorul, apasam si butonul on/off al aparatului din dreapta mea. Un timp nu se intampla nimic, se auzeau doar niste clantaneli slabe, urmate de o cursa cu huruieli a cartusului, cateva oftaturi mecanice extrem de realiste si iar o pauza luuuunga. Trebuia sa ai rabdare deoarece nu era tocmai gata de pornire. De-abia dupa cateva nesfarsite secunde de liniste, procesul se incheia cu un "clac" hotarat, anuntandu-si astfel trezirea definitiva la viata. Doamne, ce mai linguseam imprimanta aceea ca sa scuipe ceva valabil! Refuza sa mai traga hartia, dar avea toane si momente mai bune cand se descurca si singura cu cate o fila. La snopuri mai mari, trebuia sa stau in picioare si sa tin delicat colile in pozitia potrivita, astfel incat sa le poata apuca si mesteca cu zgomot pana pe partea cealalta.
Erau zile in care vechea imprimanta aproape ca ne speria cu personalitatea ei dezastruoasa, imprevizibila si extrem de umana. Nu numai ca zgomotele erau diferite, amintind de vaicarelile unui batran carcotas, nemultumit de viata sa, dar si modul cum functiona dovedea o vointa proprie. Uneori parca isi dregea vocea, gata sa vorbeasca si sa ne bombane pentru toate stangaciile noastre. Am stat sa rumeg indelung prima adresa pe care am indraznit sa o printez pe vechiul Canon, de parca ar fi trebuit sa fie perfecta ca sa nu-mi supere imprimanta. Am tras marginile scrisului (imi dadea intotdeauna un mesaj ca marginile ies din campul ei potential, desi erau intotdeauna la locul lor), am aranjat paragrafele, am corectat toate greselile posibile si imposibile, iar cand m-am hotarat am dat "current page" si "ok" cu inima stransa.
Prima mea adresa imprimata de sperietoare a iesit lin din aparat. Am luat-o cu delicatete, am intors-o cu fata in sus, nestiind ce voi gasi pe partea cealalta. Beculetul imprimantei clipea sagalnic intr-un verde crud, aratandu-mi ca procesul decursese normal. Am parcurs textul de cateva ori. Totul parea in regula, semnaturile erau la locul lor, alineatele erau...aliniate. Am dat sa rasuflu usurata dar, in acel moment, am prins cu coada ochiului o imbarligatura de ceva...Am ridicat ochii pe antet si, ca sa vezi!, in loc de numele institutiei era imprimat:

Ei, ma rog! Nu neaparat literele astea, dar era un sir de litere chinezesti. Veti spune ca imprimanta n-avea nici o legatura cu buclucul asta si ca era vina calculatorului. Pe bune? Calculatorul functiona bine, chiar foarte bine, n-avusesem probleme cu el. Acela a fost insa momentul cand am decretat ca micul Canon are nevoie de o exorcizare, semnele de posedare erau atat de evidente.
Astazi, vechiul Canon zace linistit, la pensie, intr-o cutie ponosita din birou. Dar zau ca, in unele momente, ma astept sa aud oftaturi si zgomote din intuneric si sa vad un transformer minuscul impingand in laturi capacul de carton.

Daca si pe voi va leaga amintiri placute de imprimantele Canon, pana pe data de 30.06.2016 va puteti inscrie in Campania “Canon Cashback+ 3 ani garanție” in cadrul careia, la achizitia unui echipament de imprimare, scanare si managementul documentelor, primiti o suma de bani inapoi.

Mecanismul este urmatorul: cumparati un produs Canon aflat in promotie, va inregistrati online, completati seria produsului, scanati si incarcati factura sau bonul fiscal de achizitie, primiti un email de confirmare, valoarea de cashback este returnata in contul declarat la inscriere. 

Lista de produse disponibile în promoție:

Produs	Cashback
MAXIFY MB2050	90RON
MAXIFY MB2350	90RON
MAXIFY MB5050	140RON
MAXIFY MB5350	230RON
MAXIFY iB4050	90RON
i-SENSYS LBP6230dw	50RON
i-SENSYS LB7100Cn	180RON
i-SENSYS LBP7110Cw	180RON
i-SENSYS MF212W	50RON
i-SENSYS MF216n	50RON
i-SENSYS MF217w	50RON
i-SENSYS MF226dn	230RON
i-SENSYS MF229dw	230RON
i-SENSYS MF6140dn	270RON
i-SENSYS MF6180dn	270RON
i-SENSYS MF623Cn	90RON
i-SENSYS MF628Cw	90RON
i-SENSYS MF724Cdw	140RON
i-SENSYS MF728Cdw	140RON
i-SENSYS MF729Cx	140RON