Ineptiile zilei - despre destin

Dintre intamplarile aparent marunte, dar cu semnificatii adanci, face parte si urmatoarea...
Sunt pe strada, cu pustiul dupa mine, tragem serios de niste plase supradimensionate. La dus ne-a plouat serios, la intoarcere nu ne ploua, dar de-abia ne taram picioarele.
O luam agale pe trecerea de pietoni cand, deodata, imi aud odrasla exclamand: " Uite, uite o hartie de 1 leu!"
Pana sa apuc sa zic ceva, se repede si apuca hartia care zace pe jumatate intr-o balta de langa bordura. O tine cu doua degete, incantat de captura. Simt cum ma enervez. L-am rugat de atatea ori sa nu mai adune monedele si alte fleacuri scapate de oameni, dar este inca mic si totul i se pare o comoara.
Si de data asta zic: " Ti-am spus sa lasi banii pe jos, poate ii ridica cineva, un amarat care chiar are nevoie de ei! Of!"
Pustiul ma priveste cu repros, nu stie ce sa faca...Ii pare rau si de hartie. In cele din urma se hotaraste si, desi nu-i cerusem asa ceva, face un gest larg si arunca hartia din nou pe jos. Eu raman muta, hartia face o volta inexplicabil de precisa si se strecoara fix printre gradelele gurii de canalizare aflata la vreun metru de noi.
Ramanem cu gura cascata, apoi izbucnim amandoi in ras. Apoi tacem.
"N-am vrut!" zice pustiul cu o voce spasita.
Stiu ca n-a intentionat asta. Dar mie mi se pare ca a fost o lectie: daca ti-e dat sa gasesti ceva, inseamna ca ti-a fost destinat, nu-i da cu piciorul chiar daca ai intentii bune.
"Daca era o hartie de 100 de lei, ma lasai s-o pastrez?" aud vocea firava din spatele meu.
Da, buna intrebare.