Hannu Rajaniemi-Hotul cuantic

Cica ar fi primul volum din seria "Jean le Flambeur"... Acum stau si ma gandesc daca este cazul sa trec si la al doilea din urmatoarele motive: n-am inteles mai nimic din carte pana aproape de ultimele pagini, este mult, mult prea sf si tehnica pentru mine.
Am facut un efort deosebit sa termin acest SF atat de laudat si premiat. De data aceasta am mers pe mana "laudelor" si m-am pacalit. Daca nu ar fi fost principiul personal de a termina orice carte inceputa si daca nu mi-ar fi placut efectiv stilul autorului probabil ca as fi renuntat de la pagina a zecea.

Nu stiu cine ar trebui sa citeasca asa ceva, poate un Einstein sau un astronaut de la NASA. Viitorul imaginat de autor este atat de sofisticat, cu totul alte principii guverneaza societatea, timpul este moneda de schimb, fenomenele cuantice sunt legile de baza... Nu zic ca nu as avea imaginatia potrivita pentru asemenea descrieri, dar sunt introduse atatea cuvinte si expresii noi, termeni inventati, compusi, incat pur si simplu actiunea se pierde printre randuri. Ar trebui sa fie o poveste plina de aventuri, cu un erou (hot) scapat de la inchisoare, amestecat de forte mai presus de vointa lui in chestiuni politice ce tind sa destabilizeze societatea de pe planeta Marte. Finalul este plin de confruntari, dar miza pare sa fie dincolo de intelegerea oamenilor de rand, ba chiar si a celor care cred ca pot controla din umbra lucrurile.
Am admirat modul cum autorul manuieste sofisticatele device-uri si fenomene, randurile cartii psalmodiaza cu o muzicalitate hipnotica. Pentru amuzament, va spun ca am avut uneori aceeasi senzatie ca atunci cand citesti cuvinte in aromana, iti suna teribil de familiar, dar nu pricepi mai nimic. Reciteam paragrafe intregi ca sa pot pricepe o amarata de idee si sa pot trece mai departe. Uneori am crezut sincer ca nici autorul nu stie ce vrea sa spuna, dar ii plac cuvintele insiruite astfel incat sa nauceasca cititorul.
Hannu Rajaniemi este de origine suedeza (am crezut la inceput ca e indian dupa nume), are 37 de ani si in prezent traieste in Scotia. Asta nu prea explica numele de sorginte frantuzeasca ale personajelor din carte si nici termenii ruso-comunisti folositi pentru a descrie o organizatie puternica si membrii acesteia. Sau poate tocmai asta vrea sa fie o aluzie la dictatorialismul mascat.
Si daca va imaginati ca tehnicul este suficient pentru a amesteca complet povestea, ei bine, va inselati. Reincarnarile, schimbarea trupurilor, furtul de timp din viata cuiva reprezinta alte gaselnite ce complica intriga si asa bizara.
Ca sa pun capac acestui comentariu, voi spune ca personajele oscilante intre bine si rau mi-au dat unele dureri de cap. De vreme ce actiunea este atat de stratificata, este evident ca ai greutati si in a cataloga personajele. Una peste alta, repet, desi ceva, ceva am priceput pana la urma, nu stiu daca am puterea de a continua cu volumul urmator, in ciuda stilului placut al autorului.