A
fost o vreme, înainte de revoluţie, când eram nelipsitã (ca spectator!) de la
concursurile chinologice. Cele organizate în Ploieşti (sau în alte oraşe) aveau
prestigiu, un puhoi de participanţi şi erau o manifestare de nivel naţional unde
aveai ocazia sã vezi toatã floarea raselor de câini. Imi plãceau extraordinar
de mult şi câinii şi evenimentele în sine! Si eram avidã sã aflu tot felul de
chestii, cumpãram vederi cu câini sau alte publicaţii despre aceste animale.
Intr-una din aceste ocazii am achiziţionat ceea ce avea sã fie cartea mea de
cãpãtâi în cunoaşterea raselor de câini, o carte-album numitã “330 Rase de
câini-Imagini, origini, descriere morfologicã, utilizãri”. Cartea a apãrut în
anul 1986, are 383 de pagini şi a costat 34 lei…adicã lei de atunci…adicã
foarte puţin! Autorii sunt Maria Lica, Gheorghe Lica şi Dumitru Hotopeleanu.
Continuam cu poeziile lui Ion Pribeagu, de data aceasta scuzati folosirea cuvantului mai deocheat din text, dar altminteri rimele nu au nici un haz...
PANDELE
Bunicuţa lui Pandele
De pe strada Ghica Tei
A băgat discret de seamă
Cum că nepotul ei
Când nu-i observat de nimeni
Nici de Tone nici de Rodica
Se cam joacă cu puţica.
Prin
noiembrie 2012 presa britanicã anunţa ceea ce este probabil împlinirea
celui mai arzãtor deziderat al omenirii – gãsirea unei metode de a obţine
legume şi fructe prin utilizarea unor resurse naturale cvasi-nelimitate – energie
solarã, apa oceanului şi vastul spaţiu al deşertului.
Pe
scurt, un fost bancher preocupat de agriculturã a cumpãrat o porţiune întinsã
din deşertul australian, profitând de preţul scãzut al terenului de aici. A
adunat în jurul sãu o echipã de cercetãtori care au pus la punct un sistem de
sere în care au reuşit sã creascã legume în cantitãţi industriale, fãrã sã
foloseascã pesticide, apã dulce sau tehnologii poluante pentru mediu.
Am primit pe mail acest clip preluat de pe YouTube...
Este amuzant si plin de subintelesuri. Pacat ca devenim adulti si uitam sa ne bucuram de lucrurile marunte. Pacat ca nu mai stim sa "copilarim", sa vorbim cu animalele, sa observam oportunitatile din jur, sa avem imaginatie, sa ne distram la o plimbare, sa existam pur si simplu, fara prea mari indoieli, intrebari, griji.
Particip la Reflexii in oglinda de pe blogul lui SorinN. Daca vreti sa fiti parte a acestei
initiative fotografice, intrati la SoriN si inscrieti-va...in
fiecare vineri...
Sa pictezi apa nu este usor, dar sa pictezi si reflexiile este si mai si!
Câteodatã stau
întinsã pe spate, cu ochii închişi şi deschid portiţa amintirilor din
copilãrie. Este un mod excelent de relaxare sã aduci la viaţã cele mai frumoase
imagini. Iar una dintre ele este pentru mine spaţiul cald, mirosind a lemn şi
coceni de porumb, din podul casei bunicilor. Era un loc unde poposeam adesea
din purã curiozitate de copil. Casa bunicilor mei de la ţarã avea un pod înalt,
cu multe colţuri întunecoase, scânduri rupte şi o groazã de vechituri numai
bune de explorat. Era locul unde creşteau şi se jucau pisoii, huruind porumbul
şi alergând dupã şoricei, era un spaţiu întotdeauna uscat şi care predispunea
la visare, relaxant chiar şi-aşa plin de obiecte stricate cum era.
Indiferent cât credeţi sau nu în
ritualurile religioase, trebuie sã ştiţi cã majoritatea au în spate explicaţii
logice şi sunt foarte util de practicat chiar de cãtre cei mai puţin
credincioşi. Incepând cu
argintãria din dotarea bisericilor care nu este un moft sau un lux, ci un mod
de protejare împotriva transmiterii bolilor. Icoanele, tacâmurile şi vasele
rituale sunt atinse şi sãrutate de mii de oameni, unul dupã altul, fãrã ca
cineva sã se fi îmbolnãvit vreodatã din cauza acestei promiscuitãţi într-ale
igienei publice. Vasele din argint şi tacâmurile de argint sunt folosite de mii
de ani pentru proprietãţile purificatoare ale acestui metal preţios.
Filmele de pe AdevarulShop.ro sunt la (mare!) reducere ca se lichideaza stocul. Gasiti titluri cu 5 lei, titluri care nu vor mai reveni in oferta magazinului. Sunt si seriale, si documentare, desene animate, ai de unde alege. La pretul acesta chiar merita sa-ti completezi colectia de DVD-uri.
In alta ordine de idei, in sectiunea "lenjerie intima" sunt reduceri substantiale, chiar si de 50%, la produsele Jolidon
Ca noutate, simpatica si inedita as zice eu, in magazin au aparut niste chestii haioase pentru copii, un fel de paturi micute cu rol de jucarie, dar si pentru...smotocit, mozolit si bagat in gura. Aceste obiecte interesante sunt olandeze, poarta numele de Label Label Friends, sunt in forma de animalute foarte frumos colorate, tivite cu tot felul de etichete, ca niste excrescente pe margine. Materialul moale poate fi spalat usor iar etichetele sunt solid prinse de acesta. Sa spun drept imi plac si mie foarte tare, darmite unui copilas! Cred ca pot fi un cadou foarte dragut in cazul in care va duceti in vizita si trebuie sa cumparati ceva unei familii cu un copil mic.
"Curatenia de primavara" este numele unei campanii lansate de ZorileStore, menita sa "faca loc in dulapul" magazinului online pentru noile colectii. Astfel incat, dintr-o serie de produse, sunt oferite clientilor o pereche de papuci sau sandale la fiecare comanda si o pereche de pantofi sport la comenzi de peste 200 de lei. In plus, in colaborare cu Blogawards, a fost lansata provocarea " Blogger ambasador ZorileStore.ro", o invitatie pentru bloggeri de a-si alege, testa si scrie parerea despre un produs din categoria "Curatenia de primavara". Castigatorul campaniei va beneficia de un premiu generos din partea magazinului si va purta titlul de "ambasador" in numele acestuia.
De fapt ZorileStore.ro are o initiativa interesanta oferindu-si produsele spre testare. Echipa magazinului a ales o modalitate eficienta si rapida de a a afla direct de la "purtatori" cum este apreciata marfa lor.
N-am putut sa stau deoparte deoarece stiu ca produsele de pe ZorileStore.ro sunt 100% originale, toate colectiile sunt importate direct de la producatori, iar garantia oferita este de 30 de zile, exact ca intr-un magazin traditional.
Asadar n-a fost chiar usor sa-mi aleg ceva din modelele puse la dispozitie in campanie, le-am invartit pe toate partile la propriu caci site-ul are aceasta facilitate, de a roti imaginea la 360 de grade, plus un zoom foarte bun ce te ajuta sa vizualizezi in amanunt produsele.
Dupa indelungi deliberari m-am oprit la aceasta pereche de balerini Kitten de culoare neagra, marimea 37, deoarece vine primavara si voi avea nevoie de ceva mai usor, casual, pentru servici.
N-am mai purtat de ceva timp tocuri atat de joase, cu totul inedite pentru garderoba mea.
Pana pe 20.04 voi putea testa si scrie despre aceasta pereche de pantofi. Sunt sigura ca ma voi intelege perfect cu ei!
Iti plac imaginile care spun o
mie de cuvinte, ai obosit de atatea vorbe si vrei sa taci un moment si sa
asculti gandurile tale si pe ale altora? Participa la MIERCUREA FARA
CUVINTE...Afiseaza pe blogul tau o fotografie sau mai multe prin care vrei sa
spui ceva, apoi fa-i o vizita lui Carmen si lasa-ti propriul link in tabelul participantilor.
Asta este din
toamnã, de pe la începutul clasei I şi mi-a relatat-o învaţãtoarea, în cerc
“restrâns”, dupã prima şedinţã cu pãrinţii.
Se pare cã doamna
învãţãtoare tocmai le ţinuse bobocilor o micã de lecţie de viaţã, învãţându-i
sã se fereascã de persoanele strãine, cu intenţii dubioase, care i-ar putea
aborda pe stradã. Moment în care odrasla mea a ridicat douã degete cum îl
învãţasemşi, dându-i-se voie sã se
exprime, a debitat scurt si la obiect urmãtoarele:
“ Mie, tati mi-a spus
cã, dacã pune cineva mâna pe mine, sã-i trag una în bile” .
Nice! Astfel am aflat şi eu ce discutã bãrbaţii
când sunt singuri acasã.
Cam aşa mã joc eu în
fiecare an cu Primãria când vine vremea sã plãtesc impozitul la casã. Cum vãd cã se apropie sfârşitul lui martie
încep (invariabil!) sã mã agit cã nu am primit scrisorica de la Primãrie, cu
suma pe care o datorez la bugetul local. Scrisorica are regimul de “scrisoare
pierdutã” la propriu, iar traseul pe care îl parcurge bate de departe intriga
caragialescã din piesa cu acelaşi nume! In ultimii 10 ani m-am mutat de douã
ori şi bãnuiesc cã asta a fost suficient pentru ca sistemul electronic al
contribuabililor (un fel de Big Brother cam beat!) sã-mi piardã urma definitiv.
…dacã produsele
cosmetice ar trebui sã aibã ştanţatã data de expirare pe ambalaj. M-am mirat
puţin când am citit articolul de aici. Eu credeam cã rãspunsul e de
la sine înţeles. Dacã n-aş vedea termenul de valabilitate trecut pe cutie, aş
pune la îndoialã originalitatea produsului şi seriozitatea fabricantului. S-ar
parea ca prin alte pãrţi dezbaterea are ca motivaţie faptul cã apar din ce în
ce mai multe produse organice, lipsite de conservanţi, deci mai perisabile
decât cele obişnuite.
Ieri,
când am trecut pe la naturişti, mi-am adus aminte sã cumpãr douã chestii: un
bitter şi o cremã de gãlbenele. Aceastã combinaţie n-ar trebui sã lipseascã din
casa nimãnui! Dupã cum observaţi nu am scris bitter suedez deoarece nu mã refer
neapãrat la produsul original, cel fãcut de Maria Treben. Bitterul suedez este
o reţetã complexã, cu efecte la fel de complexe şi cu un preţ pe mãsurã care a
crescut şi a tot crescut de la revoluţie încoace. Nu, eu mã refer la formulele
de bitter fãcute de români, combinaţii din tot felul de plante, de obicei
autohtone. Bune şi alea!
Saptamana trecuta am fost la Pitesti. De fapt, in ultimii ani, datorita serviciului, am avut ocazia sa ajung de mai multe ori in acest oras. Cam pe joi eram in Trivale. Desi tarcaia o ploaie marunta si nesuferita, mie tot mi s-a parut ca paduricea de la Trivale este superba. Cat am stat acolo, am auzit ciripit de pasarele, semn ca primavara este pe drum.
Zilele
acestea m-a cam supãrat gâtul. Intr-o searã m-am vãitat cã nu mã simt prea
bine. Biiiig mistake! Pentru cã îl vãd pe pici cum sare ca ars şi se repede la
lada cu jucãrii. Se aud nişte hodorogeli şi îl vãd apãrând cu trusa de doctor.
De jucãrie, evident! Ma uit panicatã în jur, cãutând o gaurã în care sã mã bag.
Ultima oarã când m-a “consultat” m-am
ales cu nişte vânãtãi. Dar este prea târziu. Il urmãresc cum îşi pregãteşte
instrumentele (de plastic) de torturã. Işi potriveşte pe cap sursa de luminã de
ORL-ist şi scoate de nicãieri o lanternã. Asta e realã. O freacã pânã se
încarcã (cã e cu dinam) şi îmi porunceşte scurt sã deschid gura.
De mult prea multi ani sufar de o deficienta de
calciu care m-a obligat, in timp, sa iau suplimente continand acest element,
esential pentru buna functionare a organismului nostru. O boala lunga careia, in cazul meu,
nu i s-a depistat originea deoarece nu prezint disfunctii ale vreunei glande
endocrine…A trebuit sa ma multumesc cu ideea ca “asa sunt eu”, azi bine, maine
rau, fara sa am o explicatie exacta a acestor oscilatii. Femeile par sa
prezinte cu mai mare frecventa aceste tulburari de asimilare a calciului, lucru
pus de multe ori pe seama actiunii hormonilor din anumite perioade.
Realitatea este ca starea psihica, stresul sau oboseala au de asemenea o
covarsitoare importanta pentru momentul in care se manifesta caderile de
calcemie.
Mobila a reprezentat dintotdeauna o parte
esentiala a unui decor interior. Oricat de la moda ar fi acum stilul minimalist
sau cel futurist, mobilierul ramane o parte integranta pe care nu o putem
inlatura in niciun fel. Fie ca locuim la casa sau la bloc, ca avem mult spatiu
sau putin, ca suntem traditionalisti sau non-conformisti, ca ne place opulenta
sau discretia, modelele de piese de mobilier exista in foarte multe variante
astazi, pentru orice gusturi si personalitati.
Evolutia industriei mobilei nu se rezuma
doar la evolutia produselor; daca inainte existau numai fabrici sau magazine la
care te duceai si iti alegeai ce iti placea, acum exista si foarte multe
magazine online, tot acest proces al achizitionarii devenind mult mai simplu si
la indemana. Spre exemplu, o cautare de genul “mobila lemn” va afisa un numar foarte mare de rezultate,
oferind o gama variata de produse, de la scaune si pana la seturi standard de
mobilier pentru o anumita incapere. De asemenea, preturile sunt si ele foarte
variate, unele accesibile pentru oricine, altele reprezentand un lux pentru
foarte multi, insa ideea de baza este ca o comanda online aduce mai multe
beneficii, atat ca timp, cat si ca si cheltuieli, fata de ce presupune
achizitionarea mobilei deplasandu-te tu la magazin. Un exemplu foarte bun este
ca, indiferent de orasul din care esti, poti achizitiona “mobilier bucuresti” fara niciun fel de problema sau bataie de cap.
Pe final, nu ne mai ramane decat sa va
sfatuim sa nu luati decizii superficiale si la repezeala cand vine vorba de
crearea decorului casei dumneavoastra, intrucat supra-aglomerarea incaperilor,
sau combinarea unui numar prea mare de culori, sau alegerea unui design prea
formal, banal sau mohorat, vor avea efecte mult mai drastice asupra noastra si
a tonusului zilnic decat ne imaginam. In rest, lasati-va creativitatea sa isi
faca de cap!
SoriN ne provoaca la "muzici" alese, fa-i o vizita si inscrie-te daca ai un feeling. Mai ales in zilele de marti!
Runrig este o veche formatie mai putin cunoscuta, dar cu o muzica ce merita mai multe videoclipuri si mult mai multa recunoastere internationala. Iata varianta lor pentru Rythm of my heart, cunoscuta din repertoriul lui Rod Stewart. Numai ca Runrig pastreaza soundul scotian, asa cum fac in toate melodiile lor.
“Avem” temã la românã. Ca de
obicei stau pe pat, lângã birou, cu manualul pe genunchi şi încerc sã fiu
calmã. Juniorul mã priveşte gata de atac, cu stiloul într-o mânã, pic-ul în
cealaltã şi o cãutãturã cruntã. In atâtea luni de când a început şcoala, am
ajuns la concluzia cã nu roata a fost cea mai mare invenţie a omenirii, ci
pic-ul. Sau cum Dumnezeului s-o fi scriind. Chestia aia care poate şterge
cerneala!
Nu-i uşor sã le
faci pe toate în doar douã zile libere pe sãptãmânã! Trebuie sã recunosc cã din
când în când cam dau rasolealã la mâncare, nu prea îmi arde de bucãtãrealã. In
astfel de momente critice apelez la varianta prescurtatã, adicã folosesc
legumele congelate. Arunc în oala de ciorbã un amestec de legume, le cãlesc,
adaug apã şi diverse alte chestii, fideluţã, gãluşte, condimente, suc de roşii,
ce-mi tunã pe moment şi iatã ciorba! Urgent cã e fãrã curãţare şi fierb repede.
Ba, la un moment dat, am descoperit cã şi din spanacul congelat, dacã îl dregi
cu smântânã şi pui mãrar, poate ieşi o zeamã excelentã! Iarna, mai ales, le prefer pe cele congelate. Asta din cauza
faptului cã pãstreazã vitaminele datoritã prelucrãrii “la capãtul rândului”,
adicã imediat ce sunt culese, altminteri sunt la fel de pline de chimicale ca
şi restul, în stare aşa-zis proaspãtã. Nu m-aş avânta într-o polemicã asupra
calitãţii legumelor congelate versus cele de pe piaţã, cã am citit o grãmadã de pãreri
pro şi contra. Mie îmi scutesc o mulţime de timp preţios şi chiar acum am tras
de pe foc o ciorbiţã ademenitoare, de-abia aştept sã o degust.
La polul opus al
preferinţelor mele se aflã bineînţeles sticlele. Pe cele de care am fãcut rost
în timpul sãptãmânii le pun la înmuiat, le cojesc de etichete, le spãl cu
detergent şi le pregãtesc de lucru. Iatã mai jos ce am adunat în aceste zile,
sunt doar o parte din colecţia mea.
Ieri searã am
reuşit sã termin o (fostã) sticlã de şampanie rãmasã de la chermeza de 8
Martie. Dar nu e fãcutã cu şerveţel, ci cu hârtie de ambalat cadouri. Aveam o bucatã mare şi de-abia acum am bãgat
de seamã cât de frumos este desenul cu panseluţe de pe ea. Mi-a ieşit un fel de
“Secret garden” cu floricele şi fluturaşi foarte, foarte coloraţi.
Farfuria întinsã, cu
centrul decorat pe negru şi roz pe margini, se vrea a fi set cu o sticlã
realizatã mai demult. La fel şi farfuria mai adâncã ornatã cu fructe, frunze de
viţã şi embleme americane. Pentru aceasta pregãtesc şi un borcan pe post de
vazã cã am observat cã seturile sunt mai atractive.
Daca vreti sa incercati experienta cu ciorba, folositi spanac congelat de la Edenia, iar la felul doi va sunt suficienti nuggets de pui si ati obtinut o masa usor de preparat si gustoasa.
Stau cu mainile in sold in fata sifonierului. Din cand in cand am asemenea
momente retrospective, demne de un roman de Alexandre Dumas, in care evaluez
zestrea primita de la maica-mea si de la bunica-mea, inaintasele mele intr-ale lenjeriilor.
Ma uit la albiturile frumos impachetate, aliniate...si subtiate de atata spalat
si ma apuca o nostalgie depresivo-maniaca. Recunosc ca de cateva ori am vrut sa
bag foarfeca in vreo doua cearceafuri si sa le transform in carpe de praf.
Mi-am reprimat cu greu dorinta de a aduna cuverturile chinezesti intr-o plasa
pe care s-o las langa ghena de gunoi. Dar m-a cuprins duiosia vazand cum
textilele de familie au strabatut deceniile, exasperandu-ma cu longevitatea lor
dupa fiecare spalare.
Aveam de gând sã
scriu douã articole. Unul despre slãbire, altul despre metode neconvenţionale
de tratare a cancerului. Apoi mi-am dat seama cã amândouã ar fi avut la bazã
acelaşi punct de plecare, alimentaţia. Pentru fiecare aveam o motivaţie extrem de
personalã: lupta pe care o duc în fiecare an cu kilogramele în plus, luptã
acutizatã odatã cu ieşirea din iarnã, din motive lesne de înţeles, şi faptul cã
o persoanã foarte apropiatã mie a fost diagnosticatã recent cu o formã de
cancer mamar.Nu realizezi cât de
vulnerabil eşti la boli grave decât în momentul în care cineva drag se
confruntã cu aceastã problemã.
Sunt o pofticioasã. Mai ales când îmi scade glicemia
şi sufãr de foame…Ceea ce se întâmplã frecvent când vin de la serviciu şi intru
în supermarketul de lângã casã, sã iau d’ale gurii. Vederea mâncãrii îmi
provoacã spasme aşa cã trec obligatoriu pe la cofetãrie. Mã hotãrãsc destul de
greu ce fel de prãjiturã sã aleg. Nu mãnânc chiar orice. N-am ajuns încã în
halul acela de dependenţã! Astãzi am ochit în vitrinã un sortiment care nu se
gãseşte în fiece zi, cã e mai nobil, “Mousse cu ciocolatã” (au etichetã pe tavã
cu numele!).
Iti plac imaginile care spun o
mie de cuvinte, ai obosit de atatea vorbe si vrei sa taci un moment si sa
asculti gandurile tale si pe ale altora? Participa la MIERCUREA FARA
CUVINTE...Afiseaza pe blogul tau o fotografie sau mai multe prin care vrei sa
spui ceva, apoi fa-i o vizita lui Carmen si lasa-ti propriul link in tabelul participantilor.
Ghici ghicitoarea mea...De la ce provine santul din padure? Ca e in plina padure...
Copilaria mea
petrecuta la tara, la bunici, a insemnat in primul rand o experienta de neuitat,
multa miscare in aer liber ceea ce e o exprimare blanda pentru agitatia in care
traiam in fiecare zi. Aventuri, obraznicii, descoperiri senzationale! Vara. Cand
venea frigul reuseam sa mai vad casa pe dinauntru ca iernile copilariei mele
erau geroase si cu zapada cat gardul. Pentru serile lungi la gura sobei existau
cartile si jucariile aduse de mama, de la oras. Revistele Pif, Rahan si cele cu
personajele Disney erau o adevarata “delicatesa”. Jucariile erau mai saracute,
de obicei chinezesti. De tabla. Dar ce jucarii! Rezistente, nemuritoare.
"La ce folosesc?"
Acesta a fost argumentul pentru desfiintarea Directiilor Judetene de Sanatate Publica si a Caselor de Asigurari pentru Sanatate, propusa astazi de ministrul sanatatii ca sa reduca cheltuielile cu 15 % asa cum a cerut Ponta. Nu stiu daca e pertinenta propunerea dar va pun si eu o intrebare:
" La ce folosesc Directiile Agricole, Oficiile de Studii Pedologice, Agentiile pentru Protectia Mediului, Directiile de Finante, Casele de pensii si Fortele de Munca, Apele Romane, Protectia Muncii, Protectia Consumatorului, Directia Sanitar-Veterinara, Inspectoratele scolare etc.?"
De ce naiba ne trebuie toate capusele astea. Ia mai bine sa scapam de bugetari si sa ne facem de cap!
Stati asa ca am o revelatie...dar institute de cercetare de ce ne trebuie? Ca astia nu produc nimic, doar consuma resursele. Da-o-ncolo de cercetare, ce atata stiinta! Prea multa carte strica tineretul la intelect. Deci, fara institutii de-astea care pun prea multe intrebari si bete-n roate intreprizatorilor. Ca de-aia nu merge economia in directia in care vor unii!
SoriN ne provoaca la "muzici" alese, fa-i o vizita si inscrie-te daca ai un feeling. Mai ales in zilele de marti!
Baietii de la Right Said Fred au imbatranit frumos. Si tot frumos si-au reeditat hiturile! Desi joaca in echipa adversa, vorba americanului, cei doi au stiut dintotdeauna sa-si aleaga fetele dansatoare din videoclipuri. I'm too sexy...for my cat...si pentru orice altceva.
M-am nascut in controversata generatie a « ceauseilor » si pot
spune cu mana pe inima ca nu regret niciodata ca mi-am petrecut copilaria in
acea perioada, din mai multe motive… Am crescut la bloc, avand o groaza de
prieteni cam de aceeasi varsta, facandu-ne veacul pe clasica alee, speriind
comunitatea din zona cu galagia si şotiile noastre. Psihologia grupurilor mari
este aceea ca, atunci cand « se poarta ceva », toata lumea trebuie sa
il aiba.
Ion
Pribeagu a fost un poet şi umorist evreu. Pe vremea parinţilor si bunicilor nostri
era genul de scriitor mai libertin, poeziile lui cu subînţelesuri fiind
echivalentul bancurilor fãrã perdea din ziua de azi. Deh, alte vremuri, oamenii
aveau mai multã grijã ce şi cum vorbeau, vulgaritatea nu era vãzutã cu ochi
buni. Dar Ion Pribeagu, pe numele sãu adevãrat Isac Lazarovici, avea un umor
atât de debordant, mai ales în versuri, încât este imposibil sã nu râzi sãnãtos
atunci când îi citeşti “creaţiile”, oricât de neaşteptate ar fi finalurile. Si
cam deocheate. Eu am printre vechile hârtii de familie câteva poezii, pe care
tot am vrut sã le transcriu, ca sã nu se piardã, deoarece foile sunt
îngãlbenite şi se rup. Iatã o mostrã, dacã am timp le voi copia şi pe
celelalte.
Azi am facut un drum in centru ca am vrut sa participam la actiunea de colectare PET-uri organizata de Primarie. E o chestie cu faptul ca Ploiestiul intra in competitia oraselor Earth Hour 2013 din Romania, anul trecut campioana a fost Baia-Mare parca... Anul acesta lupta se da intre Ploiesti, Timisoara si Botosani. Actiunea de colectare s-a derulat simultan in cele trei orase, intre orele 10 si 17.
In primul rand va urez o zi splendida, plina de rasfat si atentii din partea barbatilor din viata voastra! Oricum si femeile se agita pentru ca, la randul nostru, avem grija sa aratam dragostea noastra mamelor, surorilor, matusilor, profesoarelor, colegelor noastre pe care le apreciem. E o veselie generala si parca ii compatimesc pe barbati, ai impresia ca sunt striviti si coplesiti de obligatii, parca se fac mici, micuti si lasa toata gloria femeilor...In aceasta zi.
Dar nu peste tot in lume femeia este celebrata, exista multe locuri unde greutatile, teroarea, razboaiele civile, saracia lucie, nedreptatile de tot felul inabusa orice tentativa de bucurie sau de sarbatoare. Viata femeilor nu a fost lina dintotdeauna. Chiar deloc. Iar drepturile din prezent au fost cucerite cu mult, mult efort, vointa si chiar sacrificii.
Sa ne amintim o clipa si de cele mai putin norocoase decat noi.
Anul acesta compania L'Occitane a fost desemnata de catre Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare ca fiind un model datorita actiunilor sale din Burkina Faso, una dintre cele mai sarace tari din Africa si din lume, ale carei femei au nevoie de ajutor pe toate planurile. L'Occitane foloseste untul de Karite din aceasta tara pentru produsele sale. O colaborare ce dureaza de 30 de ani, in spiritul unei adevarate dezvoltari durabile! Asadar, cumparand gama cu unt de Karite de la L'Occitane, sustineti emanciparea economica a femeilor din Burkina Faso.
Numit si "aurul femeilor", untul de Karite este folosit de familiile din Africa pentru ingrijirea corpului, tenului si parului. Organizate in cooperative, femeile se ocupa de culegerea fructelor arborelui Karite din care fac acest unt, procesul obtinerii lui fiind un secret bine pastrat de generatii intregi. Profiturile financiare sunt folosite in primul rand pentru educatie si ingrijirea copiilor.
Iar in final o dedicatie pentru voi...
Un exemplu de solidaritate feminina ar fi acesta: ma uit la un clip cu Adele, dintr-un concert, la sfarsit toate tipele din sala sunt terminate, Adele boceste, lumea din sala boceste, bocesc si eu fara sa stiu de ce. Il aveti mai jos. Bociti cu mine!
Vã invit pentru a doua oarã sã comentaţi şi sã
contribuiţi la naşterea unei pãduri, alãturi de inimoasa echipã a Editurii ALL si cu sprijinul ROMSILVA, în cadrul campanieivALLuntar. Amãnunte aici
. Susţineţi o cauzã splendidã şi faceţi acelaşi lucru, vizitând şi restul
blogurilor înscrise în campanie, lista o gãsiţi aici
Vã mulţumesc anticipat pentru comentarii.
De foarte mult timp
nu mi s-a întâmplat sã citesc cu atâta înverşunare. Acasã, mestecând în oala cu
mâncare, la serviciu, clandestin, între douã treburi…De-abia aşteptam sã ajung pe
canapea, confortabil, singurã cu lectura mea. Mi-am neglijat sticlele şi am ignorat
calculatorul. Am uitat de mine şi de plictisitoarea realitate din cauza unei cãrţi
scrisã de o femeie, despre o femeie.
"Papesa Ioana" de Donna Woolfolk Cross…
Marele meu avantaj,
ca cititor, a fost faptul cã vãzusem de curând ecranizarea acestui roman
istoric, iar imaginile filmului, excelent realizat, foarte fidel scrierii,
mi-au acompaniat în permanenţã lectura. Al doilea atuu a fost faptul cã ştiam câte
ceva despre femeia-personaj principal, cea care a bulversat într-atât curgerea şi
canoanele timpului încât s-a vrut ştergerea amintirii sale din analele istoriei.
Dar sã o luãm cu începutul…
Romanul scriitoarei
Donna Woolfolk Cross a apãrut în colecţia “Biblioteca de buzunar” a Editurii
ALLFA şi ca urmare se prezintã într-un format mai mic, compensat fiind de cele peste
600 de pagini. Sfatul meu pentru un cititor nefamiliarizat cu contextul istoric
al acţiunii este acela de a lectura mai întâi Nota autoarei de la finalul cãrţii,
cronologia evenimentelor şi interviul cu scriitoarea. Sunt esenţiale pentru a
înţelege cât de valoros este ca informaţie acest roman.
Scriem tema la romana. Ii dictez un text cu numele "Proverbe si zicatori". Suntem de-abia pe la a treia "zicere" din vreo zece. Deja m-a intrebat de cateva ori in ce punct ne aflam si cat e ceasul. Apoi mi-a atras atentia ca ceasul a stat si trebuie reincarcata bateria. Ma fac ca ploua. Incep un nou proverb: "Cine sapa groapa altuia..."
" A, a, pe-asta o stiu, o stiu!" tipa incantat si recita satisfacut:
" Cine sapa groapa altuia, rade mai bine la urma".
Il privesc consternata. Nu de modul cum a amestecat proverbele, ci de cat de bine se adapteaza gaselnita sa la vremurile in care traim.
Iti plac imaginile care spun o
mie de cuvinte, ai obosit de atatea vorbe si vrei sa taci un moment si sa
asculti gandurile tale si pe ale altora? Participa la MIERCUREA FARA
CUVINTE...Afiseaza pe blogul tau o fotografie sau mai multe prin care vrei sa
spui ceva, apoi fa-i o vizita lui Carmen si lasa-ti propriul link in tabelul participantilor.
Arborele-curcubeu...o specie de eucalipt parca desprins din Avatar. Absolut real! In Australia...
Cam aşa sunt eucând vine cãldura şi vremea frumoasã îmi
permite sã ies din nou pe teren. De-abia aştept sã iau din nou pieptiş dealuri
şi vãi, mai ales pe cele de la Tohani unde şi vara trecutã m-am coţopenit pe
stânci şi am dat în toate gropile posibile. Dar asta e treaba la serviciu şi trebuie sã meargã înainte. Problema e cã,
asemeni oricãrui funcţionar amãrât pus sã facã ceva fãrã sã i se dea nimic, duc
o lipsã acutã de echipament necesar unor astfel de activitãţi. Si nu mã refer
la bocanci şi îmbrãcãminte cã astea pot sã mi le procur şi singurã. Mã refer la
ustensile profesioniste care sã mã ajute în observaţiile de teren, gen un
binoclu banal.
Eu în bucãtãrie,
el în sufragerie. Eu fac mâncare, el are preocupãri mai serioase. Stã în cap ca
sã vadã imaginea invers la televizor. Chestie ştiinţificã. Deodatã aud rãcnete.
Ma mişc agale spre sufragerie. Stiu dintr-o prea-îndelungatã experienţã cã
rãcnetele sunt mai mult demonstrative. “ Auuu, aoleuuu” se vãicãreşte omul de
ştiinţã. “Mi-am scrântit piciorul”.
Sãptãmâna trecutã maicã-mea a avut o experienţã urâtã. Cineva, un
bãrbat, a sunat-o la telefon, s-a dat drept soţul meu şi i-a spus cã a avut un
accident şi e în spital. Nu intru în amãnunte cã au fost mai multe şi extrem de
derutante, mai ales cã mama are numãrul la secret! Ideea e cã, pânã sã se
prindã cã e o glumã proastã, era sã i se facã rãu. Eu nu am considerat cã a
fost o glumã, ci un fel de atentat, pentru cã asemenea glume nu se fac unor
oameni în vârstã. Aşa cã am fost hotãrâtã sã merg pânã în pânzele albe, cu
reclamaţie la poliţie şi tot tacâmul.
Vine 8 Martie asa ca am lucrat pe branci. Bineinteles ca intre 8 Martie si munca mea nu exista nici o legatura, dat fiind ca sticlaria pe care o fac e mai mult pentru terapia mea personala decat pentru comercializare. Exprimarea e la deruta. C'est la vie! Daca ofer gratis ceea ce fac, se ingramadeste toata lumea. Cum deschid gura sa cer o suma penibil de mica, se face un gol intre admiratori...Dar sa terminam cu vaicareala!
Zilele acestea au fost dedicate stanjeneilor. Am avut doua servetele, unul cu aceste flori superbe, iar celalalt cu toporasi. Servetelul cu stanjenei a fost cam decolorat, dar i-am gasit o utilizare. Mie imi plac stanjeneii grozav, pacat ca nu sunt flori de glastra, ii vezi numai in gradini si sunt destul de rari. Acum vreo doua saptamani, al meu sot a vazut in holul unei firme un ghiveci de sticla, destul de masiv, folosit pe post de cos de gunoi. M-a sunat repede la telefon si m-a intrebat daca l-as vrea. Bineinteles ca m-am entuziasmat, nu vazusem in viata mea un ghiveci de sticla. Chiar l-am intrebat prosteste daca nu il confunda cu unul de plastic. A mormait ceva de genul ca nu e atat de fraier. S-a rugat de oamenii de la firma, aia or fi zis ca nu e zdravan la cap, dar i l-au dat. Cand am ajuns acasa am vazut de ce il obtinuse atat de usor. Avea o crapatura zdravana de la jumatate in jos. Surprinzator, din cauza sticlei groase, nu pierdea nici un pic de apa. Dar am ramas uimita, ca era un ghiveci foarte mare, ca pentru un ficus sau trandafir japonez, si m-am gandit cat costase. Pentru ca o vaza nu prea inalta, de sticla chioara, sare bine peste 20 de lei. Am hotarat pe loc sa il decorez si sa-l pastrez pentru mine, poate fac o gradinita de cactusi in el.
Restul servetelului cu stanjenei a ajuns pe o sticla cu forma interesanta, mai ingusta in partea de jos, la care voi asorta si o farfurie. In weekendul viitor. Pentru relaxare am facut si doua farfurii mici, identice, cu flori si fluturi, destinate unor fetite dragute.
