330 Rase de câini

A fost o vreme, înainte de revoluţie, când eram nelipsitã (ca spectator!) de la concursurile chinologice. Cele organizate în Ploieşti (sau în alte oraşe) aveau prestigiu, un puhoi de participanţi şi erau o manifestare de nivel naţional unde aveai ocazia sã vezi toatã floarea raselor de câini. Imi plãceau extraordinar de mult şi câinii şi evenimentele în sine! Si eram avidã sã aflu tot felul de chestii, cumpãram vederi cu câini sau alte publicaţii despre aceste animale. Intr-una din aceste ocazii am achiziţionat ceea ce avea sã fie cartea mea de cãpãtâi în cunoaşterea raselor de câini, o carte-album numitã “330 Rase de câini-Imagini, origini, descriere morfologicã, utilizãri”. Cartea a apãrut în anul 1986, are 383 de pagini şi a costat 34 lei…adicã lei de atunci…adicã foarte puţin! Autorii sunt Maria Lica, Gheorghe Lica şi Dumitru Hotopeleanu.

Ei bine,  a fost cea mai grozavã carte pe acest subiect, pe care am avut-o vreodatã. Pentru vremea aceea, deşi pozele din interior sunt alb-negru, publicaţia era excepţionalã din toate punctele de vedere: aşezare în paginã, descriere, istoric al raselor, caracteristici, prezentarea lor pe grupe (câini ciobãneşti, de pazã şi apãrare, însoţitori, de vânãtoare, ogari etc.). Este o carte plinã de informaţii şi atractivã pentru copii şi adulţi, educativã deoarece te învaţã sã iubeşti câinii şi sã-ţi alegi rasa care ţi se potriveşte în cazul în care îti doreşti un câine. Mi-a plãcut atât de mult aceastã carte încât s-a dezlipit de tot de cât am rãsfoit-o! 

Am cusut-o pe bucãţele, am cârpit-o cu scotch, s-a îngãlbenit şi uzat, iar acum face deliciul copilului meu. Care îsi doreşte un câine. Spre disperarea mea. Cã n-am de gând sã bag un animal în apartament. Dar asta e altã discuţie.

Nu ştiu ce cãrţi asemãnãtoare existã în prezent, nu ştiu dacã a mea a fost reeditatã, dar dacã o vedeţi pe undeva, prin anticariat, nu ezitaţi sã o luaţi. Vã va desfãta cu adevãrat!

De ce am pomenit de aceastã veche carte? Pentru cã, în ultimii ani, am vãzut sau auzit despre multe persoane care şi-au cumpãrat câini de talie mare şi apoi au avut probleme cu ei. Ba cã sunt agresivi şi se reped la cunoscuţi, ba cã nu se înţeleg cu ei, ba cã şi-au muşcat chiar stãpânii. Nu vreau sã comentez faptul cã unii îşi ţin ciobãneştii sau dogii în apartamente, probabil cã sunt într-adevãr iubitori de animale. Dar înţeleg sã-ţi cumperi un câine masiv de pazã şi apãrare atunci când ai ceva de apãrat-o gospodãrie, animale, acareturi! Nici nu vreau sã-mi închipui cum se descurcã posesorii de ciobãneşti cu aceştia, pe o cãldurã de 40 de grade, ieşind sã-i plimbe în parc! Când astea sunt animale “dotate” cu o blanã corespunzãtoare zonelor montane, mai rãcoroase…Un Saint-Bernard e spectaculos, un Caucazian este rãu şi eficient, un Dog German este prezentabil, un Doberman te face sã te simţi mai puternic, dar aceştia nu sunt câini de agrement. Nu au fost creaţi sã-i gâdili pe burtã şi nici pe departe sã se joace cu copiii. Rasele de ciobãneşti sunt foarte vechi şi unele chiar primitive, agresive, au fost fãcute sã se batã cu urşii şi cu lupii. De ce sã ne mirãm când auzim cã un Caucazian şi-a muşcat stãpânul! Poate l-a înnebunit cãldura sau faptul cã îl trag copiii de coadã sau mâncarea uscatã cumpãratã de-a gata din magazin sau viaţa trãitã într-o curte minusculã. N-ar trebui sã considerãm câinii nişte jucãrii fãrã personalitate, obedienţi şi veşnic recunoscãtori. In mod sigur au sentimente la fel de diverse ca şi noi. Altminteri de ce i-am mai numi animale inteligente?

Concluzia: dacã plãnuiţi sã vã cumpãraţi un câine de rasã, citiţi înainte câteva informaţii despre diversele rase şi adaptaţi-vã gusturile condiţiilor pe care le puteţi oferi animalului. Pentru exemplificare revedeţi comedia “Beethoven” sau ce dezastru poate face un Saint-Bernard într-o casã decentã. Apoi mai stãm de vorbã!