Zilele
acestea m-a cam supãrat gâtul. Intr-o searã m-am vãitat cã nu mã simt prea
bine. Biiiig mistake! Pentru cã îl vãd pe pici cum sare ca ars şi se repede la
lada cu jucãrii. Se aud nişte hodorogeli şi îl vãd apãrând cu trusa de doctor.
De jucãrie, evident! Ma uit panicatã în jur, cãutând o gaurã în care sã mã bag.
Ultima oarã când m-a “consultat” m-am
ales cu nişte vânãtãi. Dar este prea târziu. Il urmãresc cum îşi pregãteşte
instrumentele (de plastic) de torturã. Işi potriveşte pe cap sursa de luminã de
ORL-ist şi scoate de nicãieri o lanternã. Asta e realã. O freacã pânã se
încarcã (cã e cu dinam) şi îmi porunceşte scurt sã deschid gura.
Işi lipeşte fruntea de nasul meu şi-mi studiazã plombele. Il fascineazã pentru cã sunt metalice. Exact când îmi amorţise falca, renunţã brusc şi îşi înfige degeţelele în pleoapa mea pe care o apucã de gene şi o trage viguros în sus. Imi simt ochiul bulbucat şi expus, dar n-apuc sã savurez senzaţia cã îmi vârã sadic lumina ascuţitã a lanternei în ochi. Preţ de douã secunde uit cine sunt şi de ce mã aflu pe canapea. Îmi dã drumul şi clipesc nãucã, încercând sã-mi recapãt memoria. Stiu, din experienţã, cã partea cea mai rea de-abia urmeazã…Cotrobãie în trusa de criminal în serie şi dã la ivealã master-piece-ul tuturor sculelor, un ciocãnel de plastic. Când i-am cumpãrat trusa am avut nefericita idee sã-i arãt la ce foloseşte ciocãnelul şi ce înseamnã reflexele. N-am încotro şi pun picior peste picior. Il vãd cum strange din buze şi ridicã ciocãnelul. Niciodatã nu nimereşte genunchiul dintr-o mişcare. Prima loviturã o încasez cu toatã puterea în ţurloi. Nici n-apuc sã-mi dau seama dacã mã doare ceva cã o vãd venind pe-a doua. De data asta a nimerit celulita. Si asta doare al naibii! Dar am o inspiraţie de zile mari şi îmi zvârl piciorul în sus, sperând cã l-am pãcãlit. Dap! A crezut cã e o reacţie din reflex. Se uitã la mine satisfãcut:
Işi lipeşte fruntea de nasul meu şi-mi studiazã plombele. Il fascineazã pentru cã sunt metalice. Exact când îmi amorţise falca, renunţã brusc şi îşi înfige degeţelele în pleoapa mea pe care o apucã de gene şi o trage viguros în sus. Imi simt ochiul bulbucat şi expus, dar n-apuc sã savurez senzaţia cã îmi vârã sadic lumina ascuţitã a lanternei în ochi. Preţ de douã secunde uit cine sunt şi de ce mã aflu pe canapea. Îmi dã drumul şi clipesc nãucã, încercând sã-mi recapãt memoria. Stiu, din experienţã, cã partea cea mai rea de-abia urmeazã…Cotrobãie în trusa de criminal în serie şi dã la ivealã master-piece-ul tuturor sculelor, un ciocãnel de plastic. Când i-am cumpãrat trusa am avut nefericita idee sã-i arãt la ce foloseşte ciocãnelul şi ce înseamnã reflexele. N-am încotro şi pun picior peste picior. Il vãd cum strange din buze şi ridicã ciocãnelul. Niciodatã nu nimereşte genunchiul dintr-o mişcare. Prima loviturã o încasez cu toatã puterea în ţurloi. Nici n-apuc sã-mi dau seama dacã mã doare ceva cã o vãd venind pe-a doua. De data asta a nimerit celulita. Si asta doare al naibii! Dar am o inspiraţie de zile mari şi îmi zvârl piciorul în sus, sperând cã l-am pãcãlit. Dap! A crezut cã e o reacţie din reflex. Se uitã la mine satisfãcut:
“ Nu
eşti bolnavã, eşti doar bãtrânã. Ar trebui sã mai faci sport.”
Mulţumesc!
Dacã îmi spunea un doctor adevãrat chestia asta, probabil l-aş fi dat în
judecatã.
Prefer mult mai mult sa-l vad facandu-si de lucru cu o jucarie lego pentru ca ii pune mintea la contributie, iar un lego creativ are cu adevarat un rol in formarea gandirii logice a copiilor.
Prefer mult mai mult sa-l vad facandu-si de lucru cu o jucarie lego pentru ca ii pune mintea la contributie, iar un lego creativ are cu adevarat un rol in formarea gandirii logice a copiilor.
Mi-a plăcut, o să vin şi eu să-mi pună un diagnostic.
RăspundețiȘtergereNumai sa nu ai ceva mai serios ca s-ar putea sa nu iesi intreg din experienta asta...
Ștergerevai, m-ai omorat :))
RăspundețiȘtergereEu accept diagnosticul si ma lipsesc de 'tortura'
Va trebui sa accepti si tratamentul, adica injectiile si te asigur ca iti amorteste locul daca iti face una!
ȘtergereZi mersi că nu ţi-a cerut şi coplată după consultaţie şi verdict :))))))))))))))
RăspundețiȘtergereŞi mai am un comentariu: părinţi din lumea întreagă, aveţi grijă ce jucării cumpăraţi copiilor, căci se pot întoarce împotriva voastră!
RăspundețiȘtergereBuna observatie! Nici nu iti imaginezi de cate ori am stat in bataia unei mitraliere. De jucarie, dar nu ma simteam prea confortabil!
ȘtergereSe pricepe la doagnosticat. Am ras cu lacrimi :)
RăspundețiȘtergerePoate vrea sa studieze medicina...asa ca taci si rabda,fao pea cobaiul ;)
RăspundețiȘtergereDoamne, cate lovituri mi-a mai dat si mie Ionut in genunchi, doar pentru a verifica daca am reflexe. :))
RăspundețiȘtergere