Obsesia mea pentru mure
nu are varsta si nici vreo explicatie logica. Poate intr-o viata anterioara
mi-au placut tartele cu mure, parfumul de mure, dulceata de mure, culoarea
vinetie a murelor, e greu de spus. Si probabil am datorii neplatite, vise neimplinite din epocile in care am trait. Cel putin asa spune teoria.
Mult mai sigur este faptul
ca, in copilarie, in gradina bunicilor cresteau in devalmasie tufe inalte de
zmeur, salbaticite, pline de paianjeni fiorosi, dar teribil de la indemana cand
venea vorba de preparat serbet, o delicatesa in ca bunica-mea era specialista.
Numai ca recoltatul zmeurei nu avea nici un farmec, intindeai mana si gata. Nici un fel de adrenalina, nici o descoperire. Eiii, cu totul altfel stateau lucrurile la cules de mure.
Murele nu cresteau peste tot, erau salbatice de-a dreptul si presupunea sa intri in padure, chestie nu tocmai sigura, dat fiindca erau si alti amatori, mai ales ursii din zona. Dar murele negre-vinetii erau un must-have alaturi de zmeura in tarte si dulceturi, nimic nu se compara cu parfumul combinat al celor doua fructe sau cu apetisanta imbinare a culorilor contrastante. N-aveti decat sa cautati imagini pe net si veti vedea cum incepeti sa salivati instantaneu.
Excursia in padure, alaturi de bunici, avea ca scop declarat gasirea betelor pentru aracii necesari in gradina. Nedeclarata era speranta gasirii tufelor de mur, trofeul incontestabil al peregrinarii noastre. Si ce moment mai demn de amintire ar putea fi decat tufele tepoase in care ma afundam, incalzite de soarele bland de august, petele de lumina jucand pe frunze, zeama fructelor siroindu-mi pe la colturile gurii in timp ce incercam sa mananc cat mai repede si cat mai multe, de teama sa nu trezesc vreun Mos Martin de prin apropiere.
Asadar, murele sunt parte din amintirile mele din copilarie, evocandu-mi scene pe care nu le voi mai trai si si persoane pe care nu le mai voi intalni vreodata. Sau poate da, intr-o viata viitoare, daca este sa cred in nesfarsitul ciclu al reincarnarilor.
Chiar si astazi tanjesc dupa fructele rotunde, aromate, parfumate... Unii ar spune ca, la modul stiintific, organismul vrea sa imi transmita ceva. Se zice ca poftele noastre reprezinta o nevoie de anumiti nutrienti, vitamine, minerale. Asa o fi!
Murele sunt de fapt agregate de fructe mai mici, suculente, rotunde, adapostind fiecare o samanta. Sunt bogate in fibre, in compusi antioxidanti, vitaminele C, A, E, K, minerale ca potasiul, manganul, cuprul si magneziul, apoi acid folic, riboflavine sau acid salicilic. Nu este de mirare ca murele sunt recunoscute ca fiind anticancerigene, antiinflamatorii, stimulatoare ale sistemului imunitar, dar si cu proprietati anti-aging.
In fiecare an, aparitia murelor pe piata este un moment pe care il "vanez" cu nerabdare. S-au dus vremurile in care ajungeam la sursa, sa pot culege fructele din padure. In restul anului ma multumesc cu pungile de fructe congelate din magazin si cu parfumul produselor cosmetice. Se pare ca parfumierii au fost primii care au descoperit ce sentimente calde poate inspira o adiere de fructe de padure. Parfumul murelor sta alaturi de vanilie, mosc, mandarine, caramel sau bergamota intr-unele dintre cele mai cunoscute creatii in materie. Notele din inima parfumului de mure iti aduc in memorie si gustul fructelor, o caracteristica mai greu de gasit la alte ingrediente. Astfel se explica probabil succesul produselor cum sunt gelurile de dus, lotiunile de corp, apele de toaleta, sapunurile.
Parfum si culoare...N-ati remarcat ce atragatoare sunt ambalajele in culorile fructelor de padure? Cum va repeziti sa luati de pe raft cutiile in culori zmeurii sau negru-vinetii? Va ganditi imediat la ceea ce contin si nu puteti rezista!
Am avut surpriza sa regasesc intre produsele Gerovital, o noua gama, Gerovital Happiness, avand culoarea si...promisiunile parfumului de fructe de padure: zmeura pentru ten normal, afine pentru ten mixt/gras, caise pentru ten uscat. Asa cum spuneam, culoarea ambalajelor mi-a facut inima sa tresalte, narile sa se deschida, gustul sa apara pe limba, in ciuda faptului ca eram constienta ca sunt doar niste imagini. Am trecut noutatile, mai ales varianta cu afine potrivita tenului meu, la rubrica "de incercat neaparat!" nu numai datorita prezentarii sau faptului ca sunt produse fara parabeni, cu parfum hipoalergenic, dar mai ales pentru ca sunt "Gerovital", un brand care inoveaza permanent. Si sa spun drept m-au surprins extrem de placut cu aceasta gama ce iese cumva din tiparul clasic, mai pretentios, mai savant, si se apropie mai mult de savoarea ingredientelor familiare, cu...arome.
Cele trei game sunt destinate ingrijirii complete a tenului, continand gel de curatare, masca, ser, crema, demachiant, dar si o crema CC (color control) pentru estomparea imperfectiunilor si netezirea pielii. In plus se adauga cateva produse pentru corp cum sunt lotiunea si laptele de corp sau scrubul pentru picioare.
In incheiere as spune ca, daca ma intrebati la ce visez in acest moment, v-as povesti ca imi doresc sa fiu in miezul verii, pe o terasa inundata de lumina si de flori, in fata cu un castron de mure si zmeura, ascultand trilurile pasarilor si simtind mangaierea parfumului de fructe de padure. Nu sunt chiar atat de pretentioasa, nu?
Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2015.
Într-o altă viață vreau să fiu urs. Sau ursoaică, nu contează.
RăspundețiȘtergereCurios, eu ma gandeam la lup candva, dar nu e nici o afacere, ursul din ziua de azi nu mai ajunge la fructele de padure. Ori este el vanat, ori le culeg altii.
Ștergere