Turistul aventurier...pana unde?

Eu sunt turistul de cosmar! Imi lipseste spiritul aventurier cu desavarsire, urasc situatiile neprevazute si prefer sa imi planific atent actiunile. Dar ii admir foarte tare pe cei care isi arunca bocceluta pe un umar si pornesc in necunoscut, cu entuziasm, pe principiul “Dumnezeu cu mila!”. Cand ii vad prin oras pe turistii aceia straini, cu ditamai rucsacul in spinare, intre doua trenuri, de zici ca sunt oameni ai strazii, mi se face pielea de gainã. Si totusi aceia se bucura din plin de calatoria lor, sunt din alt soi. Oricum, eu trebuie sa stiu exact cum voi ajunge intr-un loc, dacã voi avea conditii de civilizatie pe-acolo, tot confortul, variante de intoarcere, altfel nu ma urnesc de-acasa nici pe bani!
Noroc cu internetul, mama tuturor disperatilor ca mine. Ai indoieli, tastezi pe net si gasesti orice informatie deoarece, in ultimii ani, toti operatorii economici s-au prins cum sta treaba cu vizibilitatea online, asa ca folosesc site-uri de prezentare. Imaginile fac cat o mie de cuvinte, nu?
Pe de alta parte imi doresc sa ajung in diverse locuri mai mult sau mai puţin salbatice, motiv pentru care in creierul meu se da o lupta acerba intre cele doua extreme ale personalitatii mele. Stiti care este personajul meu de film preferat? Indiana Jones. Stiti care sunt cartile pe care le-am citit cel mai abitir in adolescenta? Cartile de calatorii spre destinatii exotice din care am o colectie intreaga.

Sursa: www.vacantespeciale.ro

Una peste alta, ma astept ca o vacanta speciala sa fie o aventura, un prilej de a bate locuri mai putin cunoscute si de a afla informatii extraordinare, neaparat legate de istoria umanitatii. Ca si pentru Indiana Jones, vastul continent asiatic este cea mai mare atractie pentru mine, arealul geografic in care dainuie cele mai profunde mistere, sursa celei mai inalte spiritualitati a lumii. Practic, daca m-ai pune sa aleg, nu cred ca as sti ce vreau sa vad mai intai- India, China, Rusia, Mongolia, Iranul, Japonia.
Am observat ca foarte multa lume prefera circuitele turistice, pe mine ma incanta mai ales cele istorice, cele in care ti se arata monumente si muzee si ti se explica evenimente. Exista zone care exercita fascinatie datorita rolului pe care l-au jucat in formarea noastra ca civilizatie, Israelul este exemplul cel mai elocvent, iar persoanele care viziteaza aceasta tara in scop turistic si religios sunt foarte numeroase. Nu mai este nevoie sa argumentez atractia exercitata de Ierusalim, orasul sfant care a fost martor al nasterii crestinismului, probabil ca nici un alt motiv decat aparitia unei religii n-ar putea pune in miscare cohortele de turisti. Si in aceeasi situatie se afla Podisul Tibetan, "Acoperisul Lumii", casa unui budism aparte si a lui Dalai-Lama, misterele intinsei Indii cu al sau hinduism, dar si cu alte marunte credinte exotice, comunista China in care taoismul si confucianismul s-au cladit pe stravechi credinte animiste si samanice. Practic, nici un popor nu poate fi separat de religia sa si, indiferent cum ar fi conceputa o oferta turistica , ea va fi nevoita sa poarte vizitatorii spre traditiile si credintele comunitatilor din acea parte a globului.

Nu as da inapoi din fata unui circuit cu autocarul in Asia, indiferent cat de obositor ar fi, daca as sti ca am asigurat confortul necesar, ca voi dormi in hoteluri decente, ca voi avea un ghid bun, informat, ca voi invata cu adevarat ceva din aceasta experienta. Si mai cred ca, daca iti doresti cu adevarat sa calci pe pamantul acela imbibat de istorie, nu ratiunile financiare iti vor sta in cale. Cunosc oameni care viziteaza Israelul de ceva ani, intotdeauna in circuite turistice, oameni care nu traiesc nici mai bine nici mai rau decat altii, dar care fac economii in acest scop. Ce ii determina sa revina de fiecare data in Israel? O anumita atmosfera spiritualizata, modul unic in care te simti acolo, senzatia de usurare, de curatare sufleteasca. Si, de vreme ce am auzit asta din gura unor persoane diferite, inseamna ca fenomenul este real. Prin CND Turism chiar se organizeaza pelerinaje pe traseul mai multor localitati cum ar fi: Ierusalim, Nazareth, Bethleem, Ierihon, Haifa, Tel Aviv, Eilat.

Sursa: flickr.com

Dar de turistul dependent de shopping ce parere aveti? Al doilea motiv pentru care m-as aventura in indepartata Asie ar fi achizitionarea unor produse traditionale, artizanatul specific locurilor. Nu cred ca exista ceva mai fascinant decat Grand Bazaar din Istanbul-Turcia, bazarul din Tehran-Iran sau Chandni Chowk din Delhi-India. Tesaturi si covoare, bijuterii manufacturate din metale comune sau pretioase, condimente exotice, obiecte de cult, alimente si imbracaminte, nimic nu lipseste din aceste aglomerari haotice de magazine si tarabe. Nu ai cum sa-ti faci o imagine completa despre cultura acestor tari daca nu intri in atmosfera comerciala a bazarurilor, daca nu interactionezi cu micii producatori, cu mestesugarii locali, daca nu exersezi arta tocmelii la sange. Piata Chatuchak din Bangkok-Thailanda are nu mai putin de 5000 (!) de tarabe si este una dintre cele mai mari din lume. Functioneaza ca un organism viu, dupa propriile reguli comerciale si "absoarbe" zilnic 200000 de vizitatori straini avizi de experiente inedite. M-as pierde cu draga inima, ore in sir, printre multimea de produse expuse deoarece aici te apropii cel mai mult de inima unei societati, de preocuparile oamenilor care o alcatuiesc. Cred ca aceste bazaruri reprezinta o destinatie cautata de cei care adora sa rascoleasca prin marfuri, sa obtina chilipiruri, sa-si impodobeasca casa cu obiecte ciudate sau sa socializeze pur si simplu. Astfel de vizitatori reusesc sa se adapteze comertului de strada, sa intre in mintea vanzatorului, sa joace un pic de teatru ca sa obtina preturi rezonabile.

Sursa: curryandcomfort.yummly.com

Nu in ultimul rand, m-as duce in Asia pentru experienta culinara. Nu stiu in ce masura agentiile de turism de pe la noi organizeaza circuite strict in scop culinar, dar stiu ca prin alte parti se practica acest tip de vacante speciale. Intuiesc, veti spune ca unele dintre preparatele asiatice sunt putin cam extravagante pentru gustul european, ingredientele de tot felul, mai ales cele de origine animala, s-ar putea sa nu poata fi ingurgitate de unele persoane mai sensibile, dar cred ca merita riscul din plin. Ganditi-va cat de condimentata si aromatizata este bucataria Orientului Indepartat, cat de altfel este modul lor de a se alimenta. Ma uit la televizor, la emisiunile unor gastronomi ce ajung in cele mai indepartate colturi ale lumii doar pentru a experimenta mancare traditionala. Le admir stoicismul cu care servesc cele mai insolite preparate. Un adevarat gurmand asa se comporta, incearca sa vada un popor si prin prisma hranei de zi cu zi.
In concluzie, profilul meu de turist s-ar rezuma astfel: comod fara sa fie pretentios si avid de experiente noi (nu neplacute!). Asta inseamna ca sunt un Indiana Jones? Nici vorba! Las altora placerea de a dormi sub cerul liber, de a se spala in apa rece a unui rau sau de a strabate pe jos drumuri prafuite spre necunoscut.
Voi v-ati gandit vreodata pana unde merge spiritul vostru de aventura sau ce in ce tip de turist va incadrati?

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2015.