Translate

vineri, 25 martie 2016

Atlasul norilor-nimic nu se pierde

Am terminat de citit "Atlasul norilor" de David Mitchell, aseara, tarziu, si trebuie sa spun ca mi-a parut tare rau dupa ce am inchis cartea. Parca asteptam sa se mai intample ceva...


In ciuda obiceiului meu de a cauta intai filmul, de data aceasta, din varii motive, am amanat vizionarea, dar, auzind eu cate este de laudat acest sf (apropo, e sf doar partial), m-am hotarat sa incep cu lectura. Am dat gata cartea si acum ard de nerabdare sa vad filmul! Am asa o presimtire ca nici pelicula nu ma va dezamagi.
Atlasul norilor este o carte derutanta pe care, zic eu, este musai sa o recitesti daca vrei sa descoperi toate conexiunile dintre povesti. Pentru ca sunt mai multe povesti, derulate in epoci diverse, mergand pana departe, intr-un viitor utopic si trecand dincolo, intr-o perioada postapocaliptica care pe mine m-a intristat.
Cartea este structurata in capitole ale caror actiuni se petrec in secolul al XVIII-lea, in anul 1931, in anii '70, in secolul al XXI-lea, in viitorul indepartat, apoi in viitorul pe care putem doar sa-l ghicim. Scara timpului decurge firesc, intamplarile "urca" si se apropie de prezent, evadeaza in viitor, dupa care "descresc" din nou, stingandu-se odata cu finalul povestii ce constituie debutul cartii.
David Mitchell este un autor extraordinar de versatil, lectura va va purta prin multe stiluri deoarece aproape fiecare poveste este relatata ca un jurnal, la persoana intai, respectand modul in care se vorbeste in fiecare epoca. Notarul american Adam Ewing, muzicianul si compozitorul Robert Frobisher, ziaristul de investigatie Luisa Rey, editorul obscur Timothy Cavendish, specialistul in energie nucleara Rufus Sixsmith, femeia-clona Sonmi, baiatul Zachary, toti par rupti unul de altul, nu numai datorita anilor ce ii despart, ci si datorita intamplarilor deosebite prin care trec. Si totusi intre ei exista o legatura pe care abia o intuiesti, dar mie mi-a parut a fi tocmai unul dintre acele cazuri de reincarnare despre care se vorbeste uneori. Urmele lasate de acesti oameni in trecerea pe pamant, urme ce par definitiv pierdute, rasar neasteptat peste generatii, dandu-ti senzatia ca lantul nu va fi rupt niciodata.
Sentimentele pe care le-am avut in timpul lecturii au fost extrem de amestecate. Autorul are un umor pe care nu am stiut cum sa-l cataloghez. Nu mi-am dat seama daca este folosit pentru caracterizarea personajelor sau aceasta este firea scriitorului. In ciuda ironiei fine, dramatismul povestilor este de netagaduit. O calatorie in marile Australiei, ultimul an din viata unui compozitor scapatat, aventura unui batran inchis fara voie intr-un azil, o ancheta despre lacomia marilor corporatii, interogatoriul-jurnal al unei femei condamnate pentru ca a vrut sa fie altcineva, lupta pentru supravietuire a unui baiat de 16 ani in peisajul unei lumi decazute in primitivism. Daca le cititi cu atentie, veti vedea si elementele comune si va veti minuna ca si mine de abilitatea scriitorului in a innoda itele intrigilor.
As vrea sa remarc doar ca povestea Luisei Rey are perfect tenta unui roman politist, sec si cu accent pe investigatie, in timp ce jurnalul baiatului Zachary este o adevarata provocare deoarece absolut toate cuvintele sunt redate intr-o pronuntie primitiva, fara consoane terminale sau unele vocale, trunchiate. Mi-a fost greu sa ma obisnuiesc cu stilul, trebuie sa te concentrezi mai mult pentru a intelege scrisul. In schimb, interogatoriul lui Sonmi zugraveste un viitor dominat de manipulari genetice si structurarea societatii in clase puternic individualizate. Este singurul capitol care aduce cu un sf adevarat.
Morala acestei colectii rezida in finalul oarecum pesimist. Lipsa de scrupule si predatorismul ce caracterizeaza firea umana vor transforma chiar si o ultra-civilizatie in cenusa. Sufletele noastre nu sunt decat nori destramati pe un cer schimbator.
De ce se numeste "Atlasul norilor" aceasta carte? Va indemn sa aflati singuri, nu veti regreta niciun moment acest periplu plin de aventuri, suspans, mister, intrebari sacaitoare.
Cartea are ceva mai mult de 600 de pagini, a aparut la Editura Humanitas in colectia Fiction si costa 47 de lei in magazinul online libris.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Va rog sa va spuneti parerea, cu umor, cu bun-simt, constructiv. Comentariile sunt moderate, nu apar imediat pe pagina. Incerc sa le aprob cat pot de repede.