Umorul de altadata

Tot de la Ion Pribeagu citire…

SUNT  PĂCĂTOS,  PĂRINTE !

La părintele Vintilă
Vine-Arvinte, cam sfios
Şi îi spune: - Fie-ţi milă
De un suflet păcătos.

Chiar în săptămâna mare
Când tot omul e smerit
Şi posteşte cu-ndurare,
Uite, am păcătuit !

- Ai furat? întreabă popa
- Nu, preasfinte! Fără vrere
M-am dat diavolului, hopa
C-o grădină de muiere!

- Vai de mine, vai de mine…
Greu păcat ai săvârşit…
Însă dacã-mi spui cu cine,
Poate fi-vei mântuit.

- Nu pot! a răspuns Arvinte, -
Să-mi fac chinul şi mai greu, -
Nu pot s-o divulg, Părinte,
Că mă bate Dumnezeu!

…Era-naltă şi frumoasă,
Părul blond şi ochi de jar,
Gura dulce, voluptoasă,
Dinţii de mărgăritar…

- Nu cumva ai fost cu Tanţi
Din Smârdan, de peste drum?
- Nu pot s-o divulg, că Domnul
Mă trăsneşte chiar acum!

…Ş-avea flori la cingătoare,
Trup de crin îmbobocit,
Mijlocel de fată mare,
Numai bună de iubit…

- Poate-ai fost cu Miţa Creaţa,
Cea uşoară ca un fulg?
Din Buzeşti?

-Cere-mi şi viaţa
Însă nu pot s-o divulg!…

…Durdulie, ‘mbujorată,
Numai cântec, numai joc,
Când te-a strâns în braţe odată,
Ai simţit în vine foc!

- Măi Arvinte-ai fost cu Leana
Care şade pe Neptun?
- Sfinte, geaba-mi zgândări rana,
Fiindcă tot nu pot să spun…

…O comoară tăinuită,
Fruct în dragoste scăldat,
Toată plină de ispită,
Toată plină de păcat…

- Bine, du-te, meditează
Si vii mâine, mai dispus.
Domnul să te aibe-n pază.
-Sărut dreapta! Şi s-a dus.

Ajungând în colţ, ca vântul
S-a-ntâlnit cu Calistrat
Care l-a-ntrebat: - Prea Sfântul
De păcat te-a dezlegat?

- Încă nu! răspunse Arvinte
Foarte vesel şi vioi,
Dar aflai de la Părinte
Încă trei adrese noi!