Back to Farmec

Ţac, ţac…ţac…

Foarfecele rãsunã metalic, cu un mic ecou reverberat în pereţii bãii.

Ţac…

Apreciez, cu capul întors, opera ultimelor 10 minute. Am senzaţia cã e mai lung într-o parte, duc mâna şi…ţac, mai picã o şuviţã în chiuvetã. Acum trebuie sã-i dau un pic de naturaleţe în curgere, aşa cã bâjbâi pe raftul de alãturi şi înhaţ lama de ras a consortului meu. Mâine, dacã se va hârjâi pe faţã cu ustensila, îşi va da seama pe unde a mai fost folositã. Apuc smocul cu beleaua şi trec lama de câteva ori peste el. S-a subţiat, aratã profesionist, dar acum e mai scurt decât în partea stângã. Va trebui sã refac procesul cu smocul din dreapta.

Continui sã tai firele rebele pânã constat cã am hãcuit toatã chica. Aşa pãţesc întotdeauna, sfârşesc lamentabil tot pe mâna coafezei. Mã consolez însã cu ideea cã am mai scãpat de vârfurile tocite, aspre, terne la culoare. De data asta nu vârfurile au declanşat mãcelul, ci rateul pe care l-am dat cu vopseaua. Am obţinut o nuanţã mult prea închisã pentru gustul meu, mai aproape de culoarea naturalã, dar mult prea departe de cum mã obişnuisem în ultimii 20 de ani. Acum stau şi apreciez cantitatea de pãr din chiuvetã. Sunt genul de persoanã care nu se dã înapoi de la experimente. Nu mã alarmez cã arãt ca o mãturã. A doua zi sunt deja pe scaunul de la coafor. “Profesionista” îmi rãsfirã coama cu o minã indescriptibilã. Nu reuşesc sã citesc nimic pe faţa ei şi asta mã enerveazã niţeluş.

“V-aţi fãcut şuviţe în ultimul timp?” mã întreabã cu amabilitate prefãcutã pentru cã ştie prea bine rãspunsul. Mã uit în ochii ei prin oglinda din faţã. Stiu cã ştie cã ştiu cã am greşit.

“Nu chiar…” rãspund eu în doi peri. “ Este din cauza vopsitului acasã…aaaa, şi am încercat sã-l ajustez puţin…”

Zâmbeşte cu o mica licãrire de triumf în priviri. Probabil se simte ca un om indispensabil şi chiar aşa este. N-aş fi putut sã circul prin public în halul în care ajunsesem. La capãtul tratamentului arãt din nou a femeie respectabilã. Singurul lucru pe care nu-l suport este faptul cã stimabila îmi întinde freza cu aparatul şi-mi usucã pãrul şi mai tare. Dar o iert, cã am pãrul ondulat şi altfel nu-l poate îndrepta exact. Oricum, seara mã spãl la cap şi îi aplic o mascã sã-l îmblânzesc.

Pãrul meu este la fel de bãtrân şi hârşit prin viaţã ca şi mine. A ajuns în faza în care are personalitate şi voinţã proprie, ignorã totalmente nevoile mele estetice şi se scoalã întotdeauna cu capsa pusã. Mã întreb câteodatã unde am greşit. Poate totul a început în copilãrie, în vacanţele petrecute la bunici, când mã spãlam pe cap cu sãpun de casã, apã de ploaie încãlzitã la soare în butoi şi mã clãteam cu oţet de mere. Câteodatã fierbeam coji de nuci, matase de porumb, muşeţel sau urzici şi foloseam zeama pe post de potenţiator de culoare. Dar asta mult mai târziu, când deja începusem sã mã vopsesc. Rezultatul nu era tocmai fericit. Miroseam a tot soiul de vegetale, iar pãrul meu pãrea aşezat cu furca. A urmat epoca permanentului şi a stilului vâlvoi. Cu cât era mai vâlvoi, cu atât eram mai mulţumitã. N-aş putea spune exact de ce…erau anii ’80-’90, iar lucrurile evoluau ciudat în modã. Pãrul cu mult volum chiar era un atuu. Mai grav este cã nu mi-aduc aminte sã fi folosit ceva care sã compenseze agresivitatea acţiunilor mele. Primul tratament pe care îl reţin a fost unul pentru scalp. Cãci, în ciuda uscãciunii pãrului şi a permanentei stãri de “frizz”, aveam pielea capului grasã, un mix care mi-a dat de furcã de-a lungul timpului. Descoperisem o loţiune anti-mãtreaţã de la Gerovital, un produs care a avut realmente efect, reglând substanţial secreţia de sebum la nivelul capului. Eram în facultate, stãteam în gazdã într-un demisol închiriat, n-aveam apã caldã la chiuvetã şi, ca sã nu fiu nevoitã sã mã spãl o datã la douã zile pe cap, foloseam intens loţiunea-minune. Loţiunea aia mi-a salvat viaţã socialã, nu alta!

Apoi pãrul meu a fãcut un salt de stil, trecând de la scurt la lung, s-a deschis la culoare, s-a mai întins, a picat, a crescut la loc dar altfel, am luat vitamine, şi-a mai revenit, s-a încreţit mai tare şi, în cele din urmã, inevitabil, a început sã albeascã…Mda, pãrul meu se apropie mai repede de pensie decât o fac eu. Nu sunt genul care sã devinã obsedatã de procesul natural al degradãrii trupului, dar sufletul meu e încã tânãr, mã uit în oglindã şi nu-mi place cum mi se transformã podoaba capilarã. Cam în acest moment al vieţii am hotãrât cã trebuie sã las deoparte experimentele şi sã revin la metodele solide, sãnãtoase, bine-ştiute. Era timpul sã revin la Farmec .  Stiam cã produsele Farmec sunt undeva la limita dintre cosmetice şi farmaceutice. Cã nu mã gândisem sã le folosesc mai devreme, asta era exclusiv greşeala mea. Mi-am trãit tinereţea într-o vreme când Ana Aslan era cea care dicta cu descoperirile şi inovaţiile sale modul de îngrijire al tuturor femeilor din România. Gerovitalul H3 mi-a fost crema de cãpãtâi ani de zile. Aşadar, revenirea la Farmec este ca o reîntoarcere acasã dupã o cãlãtorie luuungã printre brandurile din lumea largã. Cunoaşteţi sentimentul, vezi multe, încerci multe, te dezamãgesc multe, aşa cã îţi pui speranţele în ceea ce îţi este deja familiar. Moştenirea lãsatã de Ana Aslan trebuie sã fie la fel de valoroasã. 

 Am început acum ceva timp cu Gerovital Plant Tratament masca anti-age 30+, un produs cu rol anti-oxidativ destinat pãrului poros, casant, îmbãtrânit. M-a încurajat faptul cã nu aratã şi nu se simte ca o mascã clasicã. Este mai subţire, nu încarcã pãrul, nu-l întinde, nu-l pleoşteşte, a doua zi îl regãseşti mai lucios, mai moale, dar uşor de aranjat. Am de gând sã continui cu tratamentul regenerant din aceeaşi gamã, pe bazã de  petroleum, extracte vegetale naturale, vitamine, keratinã, un set format din şampon, loţiune şi un kit de tratament. Mai ales kitul pentru tratament este ţintit pe cãderea pãrului, dermatita seboreicã, alergii cutanate, adicã exact ce îmi dã mie de furcã dintotdeauna. Modul de acţiune se adreseazã metabolismului de la nivelul rãdãcinii firului de pãr şi asta sunã bine, este exact ce are nevoie pãrul meu lãsat pe tânjealã, prea leneş sã mai facã efortul de a arãta corespunzãtor. Sper sã-i dau un impuls, sã-şi aducã aminte de vremea când unduia frumos, fãrã prea mult efort. 

Acest articol participa la SuperBlog 2013 .