Un pahar de vitamine, va rog!

„Stii ce? Am chef de un shake...” mã anunţã fiu-meu.

Oftez. Cunosc schema. Bate şaua sã priceapã iapa. Vrea sã scot la înaintare storcãtorul pe care i l-a dat bunicã-sa, o „minunãţie” achiziţionatã de la un agent de vânzãri, din aceia care umblã cu sarsanaua pe la uşile apartamentelor. Pensionarii sunt creduli, victime sigure, zici cã le ia Dumnezeu minţile şi aruncã banii pe toate ştifturile. Maicã-mea nu e vreo excepţie. Cumpãrã aparate cu toptanul şi ni le face nouã cadou. Aşa ne-am pricopsit cu ustensila de adunat scame, spãlãtorul de covoare, curãţitorul cu aburi pentru cuptor, aparatul de alungat gândacii (pe care nu-i avem!), ştergãtorul de gresie şi....storcãtorul de fructe.

Aşadar, mã duc la debara şi dau jos de pe raft „gadget-ul” cu pricina. Fiu-meu e fericit.

„ Boooon...uite ce vreau sã pui în suc: arahide, biscuiţii sãraţi, merele galbene, prune uscate, seminţele de dovleac, ciocolata albã, frişcã, snacksurile cu pui...” Pauzã de gândire. „Poţi sã  pui şi o portocalã” adaugã, dar fãrã prea mare convingere.

Mã uit la el bifazic. Imi întoarce o privire trifazicã, complet sincerã în aşteptãri. Nu cred cã-şi bate joc de mine. Mã gândesc la imposibilitatea fizicã în care se aflã scula de stors care de-abia are putere sã transforme roşia în pireu, darmite sã scoatã zeama dintr-o prunã uscatã.

„Uite ce e ...” zic eu cu precauţie, ca sã nu-mi dezamãgesc odrasla. „Propun sã tãiem de pe listã arahidele, biscuiţii, prunele, seminţele, ciocolata, frişca şi snacksurile, cã s-ar putea sã ne explodeze aparatul în faţã plus cã vrem un suc sãnãtos, nu o armã chimicã, şi sã punem în schimb nişte kiwi, banane şi vreo douã piersici.”

Puştiul se strâmbã nemulţumit, dar nu crâcneşte, altminteri nu mai vede cum funcţioneazã aparatul, o adevãratã „capodoperã” a tehnicii moderne. Cojesc la fructe vreo douãj’ de minute, le fac bucãţele. Bag scula în prizã, poziţionez o canã sub muştiuc, îndes fructele în gaura pentru fructe, pun capacul şi mã apuc bine cu mâna ailaltã de recipient. „Banzai!” rãcnesc belicos. Puştiul e pregãtit, ştie limbi strãine, împinge butonul cu un gest fatalist şi se dã repede înapoi. Motorul lucreazã apocaliptic, cu o huruialã de rãu-augur. Ai impresia cã stã sã decoleze... Ne uitãm amândoi, fascinaţi, cum din muştiuc se scurge un fir de zeamã în canã. Repet experienţa de vreo 6-7 ori. Fructele s-au terminat, cana e pe jumãtate. Sucul dispare instantaneu, tras cu paiul de odrasla mea care nu mã întreabã dacã vreau şi eu. Nu-i nimic, mã mulţumesc cu pelteaua amorfã pe care o adun din capacul-rezervor al aparatului. Scuip câteva coji şi seminţe... Storcãtorul meu are randament de maxim 20 %. Cu bãtaie... Nici mãcar atât dacã fructele nu-s coapte bine. Toatã vara am visat la un mic-dejun în stil americãnesc, de-ãla în care se serveşte suc de portocale proaspãt stors. Din pacate, dacã stãteam sã fac sucul cu aparatul meu, ajungeam sã-l consum la vremea prânzului. Al doilea vis pe lista mea culinarã a fost sucul de legume, mai ales cel de varzã şi sfeclã roşie, dar pas de stoarce aşa ceva cu o ustensilã atãt de primitivã, mai multã zeamã aş fi obţinut probabil bãtând direct legumele cu ciocanul...

Una peste alta, va trebui sã fac o micã investiţie în sãnãtate, şi sã achiziţionez un aparat performant, mai ales cã puştiul meu are nevoie de o motivaţie serioasã ca sã nu devieze spre latura întunecatã a unei alimentaţii greşite. Chiar şi aşa, are pretenţia ca sucul sa fie gros, gustos, colorat şi extrem de aromat ca sã treacã testul suprem, adicã sã-l bea dintr-o suflare şi sã-i lase mustãţi. Alegerea aparatului trebuie fãcutã cu mult spirit de rãspundere, deci voi purcede la o investigaţie serioasã printre ofertele online. Dacã sunt eu bine la curent cu cele mai noi cuceriri în domeniu, storcatoarele de fructe simple nu mai sunt suficiente, existã tehnici de a scoate suc şi din iarbã verde şi nu, nu e doar o figurã de stil. 

 Se numesc storcatoare cu presare la rece , iar Hurom este un brand de scule profesionale care a inovat metoda de obţinere a sucului, punând la punct sistemul Slow Squeezing. Adicã presezi ingredientele încet, la vitezã micã şi obţii un suc care îşi menţine toate proprietãţile naturale, gust, aromã şi conţinut de nutrienţi. De douã ori mai mult, fãrã spume inutile ! Dar ceea ce mi s-a pãrut formidabil cu adevãrat a fost lista de „furaje” care pot fi procesate prin aceastã metodã, pe lângã fructele bine-cunoscute: morcov, ţelină, sfeclă roşie, ridiche, cartof, ghimbir,  pătrunjel, iarbă de grâu, iarbă de orz, iarbă de lucernă, frunze de spanac, ţelină sau salată. Ei, în aceste condiţii aş fi gata sã renunţ la o parte din suplimentele cu care îmi pigmentez hrana cea de toate zilele şi sã trec pe o dietã cu sucuri, fãrã teama de a mã pricopsi cu unele carenţe... 

Acest articol participa la SuperBlog 2013 .