Luna inimii

Duminicã am bãtut drumul la supermarket dupã cumpãrãturi. Eu, fiu-meu şi umbrela, cã ploua pe ruptelea…Cred cã bãnuiţi cine a cãrat sacoşele la întoarcere. Puştiul de-abia se descurca cu propria umbrelã, eu, femeie antrenatã, aveam geanta pe umãr şi vreo 6 kile într-o singurã mânã, cã în cealaltã ţineam “acoperişul”. Pe la jumãtatea drumului spre casã simţeam cã inima mea o ia în sus, spre gât. Am fãcut o haltã în staţia de tramvai, la adãpostul copertinei, cã puştiului îi sãriserã ţumburuşurile de pe spiţe şi i se fãcuse umbrela armonicã. Eram udã la picioare, iar însoţitorul meu se plângea de frig, foame şi ce-o mai fi fost prin cãpşorul lui cel mic. Am mãrit pasul şi în câteva minute eram în casã. Mã simţeam ca dupã un maraton şi nu pentru cã n-aş fi avut antrenament la cãrat.

Chestia asta e sportul zilnic al majoritãţii femeilor din România. Ca şi activitãţile gospodãreşti de toate felurile. Ai zice cã toate ar trebui sã fim şui şi sprinţare ca nişte cãprioare dupã atâta mişcare. Triplã rimã, dacã observaţi… Aş ! Femeile din România muncesc pe ruptelea dar nu sunt sãnãtoase. Surprinzãtor, deşi frecatul prin casã reprezintã un exerciţiu pe care îl practicãm periodic, acesta nu echivaleazã nici pe departe o formã oarecare de sport. Avem impresia cã ne mişcãm, de fapt nu folosim prea multe grupe musculare. Sau folosim doar cât sã nu anchilozãm de tot. Cel mai elocvent experiment pe care l-am vãzut vreodatã a fost acela în care au fost alese trei femei diferite ca tipologie şi comportament: una slabã, una durdulie şi una grãsunicã spre obezã. Celor trei li s-au fãcut analize şi radiografii. Femeia slabã ca un ţâr era genul sedentar, clãcaş de birou, hrãnitã pe sponci, la întâmplare. Investigaţiile au arãtat cã, în ciuda slãbiciunii, femeia avea organismul vraişte, era anemiatã, avea tahicardie si colesterolul mare, pe fondul unui stress intens şi al lipsei de mişcare. Al doilea subiect era o tipã bine împãnatã, eu aş fi zis cã manifestã tendinţe de îngrãşare. Surprinzãtor însã, radiografia a arãtat cã organele interne nu sunt învelite în grãsime, cum te-ai fi aşteptat, organismul ei era sãnãtos. Cum era posibil? Femeia obişnuia sã iasã cu copiii în parc, în fiecare zi, se juca alãturi de aceştia, alerga dupã ei, adicã fãcea mişcare în aer liber. A treia femeie era aproape obezã. Mânca nesãnãtos, mult şi nu fãcea efort fizic mai deloc. Analizele ei au ieşit prost, colesterol mare, glicemie mare, dificultãţi de respiraţie, organele interne înecate în grãsime. Morala? Un organism slab nu este neapãrat unul sãnãtos, aşa cum unul gras nu este neapãrat unul bolnav. Eu m-am regãsit puţin în cazul femeii slabe, dar cu probleme de sãnãtate. De-a lungul timpului am constatat o chestie curioasã… Atunci când muncesc prin casã parcã efortul este de o mie de ori mai intens decât ar trebui. La sfârşitul trebãluielii, zici cã am tras la plug, nu alta ! Dar dacã mã duci în aer liber şi mã pui sã bântui coclaurii, fie şi o zi întreagã, nici nu simt oboseala. De câte ori n-am stat la poalele dealurilor din Tohani şi n-am privit spre panta ameţitoare, gândindu-mã cã voi ajunge sus…în patru labe. Si de câte ori n-am dat ture sus-jos, pe culmile acelea stâncoase, fãrã dureri de picioare sau probleme de respiraţie. Cum ajungeam înapoi în oraş, parcã nãvãleau peste mine toate. Mi-am fãcut şi eu analizele. N-au fost excepţional de bune, colesterolul total era între limite, cum se zice, dar colesterolul rãu (LDL), acela care se depune în exces pe pereţii vaselor de sânge, bãtea spre limita superioarã. Rezultatul n-a avut darul sã mã încânte pentru cã am un bun exemplu în familie. Mama mea este mai slabã ca mine, mãnâncã mai sãnãtos decât mine şi totuşi se luptã de mult timp cu un colesterol foarte mare. Tensiunea şi inima îi dau de furcã şi trebuie sã fie foarte atentã cu regimul alimentar. Dar nici ea n-a fost vreo sportiva la viata ei...munca multa, sport ioc! Si tot spre deloc trag si eu de vreo cativa ani incoace, ce-o fi de mirare ca am tensiunea mica si circulatia periferica la pamant?

 Dacã aveţi impresia vreodatã cã inima voastrã nu vã mai ajutã ca în tinereţe, cã obosiţi repede, cã rãsuflaţi greu, cã aveţi dureri în piept, nu ezitaţi sã faceţi câteva investigaţii. Poate fi diferenţa între viaţã şi moarte, oricât de drastic ar suna. Luna septembrie a fost dedicatã inimii, peste tot în lume, în ideea cã oamenii vor fi mai puţin comozi şi vor face ceva pentru inima lor. Prea adesea neglijãm acest organ vital, ignorãm semnalele pe care ni le dã, iar atunci când le bãgãm în seamã este deja vorba despre o problemã serioasã. Primul pas este mãsurarea colesterolului, o analizã simplã care poate spune multe despre starea inimii voastre şi a vaselor de sânge. In clinicile Medsana s-a oferit gratuitate pentru aceasta analiza pe tot parcursul lui septembrie. Pornind din acest punct, veţi putea ajusta din timp stilul vostru de trai, astfel încât sã nu vã treziţi cã, la 30 sau la 40 de ani aţi intrat deja în rândul bolnavilor cardiovasculari. Este minimum de respect pe care îl puteţi arãta inimii voastre.