Frumoasa, iute si...utila

Stau în staţia de autobuz şi mã ţârcâie o ploaie rece. Am ratat troleul şi acum voi dârdâi vreun sfert de orã pânã la urmãtorul mijloc de transport. Copertina staţiei e spartã pe o laturã, iar vântul suflã în voie. Mã plouã de jos în sus, dacã vã puteţi imagina aşa ceva. Imi trag capul între umeri, într-o încercare disperatã de a-mi proteja urechile. Cu coada ochiului vãd alergând doi bãieţi care nãvãlesc la adãpostul (incert) al staţiei. Adolescenţi de la liceul din apropiere. Râd şi vorbesc tare, tropãie şi îşi freacã mâinile. Au prea multã energie, iar aşteptatul îi plictiseşte. Incerc sã nu-i bag în seamã, dar sunt prea aproape de mine. Replicile îmi zboarã pe lângã urechile amorţite de frig. Ii aud fãrã sã vreau...

- Ai vãzut ce frumuseţe şi-a tras frate’sãu lu’ Tricã?

(Oh, Doamne, va trebui sã ascult vulgaritãţile ãstora. Fac doi paşi în dreapta, mãcar sã pun un dram de distanţã între noi...)

- Mda...o ştiu, e Corolla....Iţi place?

- E sofisticatã, mã! Prea rasatã pentru mine...

(Râd amândoi cu poftã. Precis cã n-au încheiat subiectul.)

- Hai, mã, nu fi fraier! Meritã s-o încerci. Te intimideazã asiaticele?

- Nooo...aratã tare de tot în culoarea aia, nici pe negru n-ar fi rãu.

(Rãsuflu adânc. Dacã discuţia degenereazã, deschid umbrela şi mã duc lângã chioşcul de ziare!)

- Imi place ce faţã are, zici cã zâmbeşte tot timpul...

- Ca o pisicã. Stai sã vezi cum îi lucesc ochii când se însereazã...follow-me-home...

(Fredoneazã silabele cu subînţeles. Aoooleuuuu!)

- Zãu aşa!!!

- Pe bune! Mergi la sigur când e noapte...dã bine la reputaţie cu cromul ãla pe ea.

(Caut o gaurã în care sã mã bag. Aştia nici n-au remarcat cã sunt prin preajmã!!!)

- Si dacã mã hotãrasc sã o încerc, cum o trec prin parcare, cã nu e chiar stilul mignon?

- E asistatã mãi, ce crezi? Faţã-spate...nu mişti un deget.

(Jargonul ãsta mã intimideazã. Se aude un ţâţâit uluit, apoi o înjurãturã admirativã.)

- E pe manual?

- Aha...nici n-o simţi.

- Se blocheazã?

- Poţi sã vii în nas, cã tot nu se blocheazã.

- Rişti sã te trezeşti cu burta-n sus!

- Si ce? Ai perne peste tot, 9 în total...tu vrei mai multe?

(Zgomote neidentificabile, gâlgâieli, nişte sughiţuri de râs, alte tropãieli)

- Mãcar sã vezi şi tu cum e sã pui mâna pe nişte piele neagrã şi sã ai pornirea FARA CHEIE.

(Gata, asta e! Poate sã plouã cu spume, nu stau sã mã umilesc ascultând bãlãriile unor papagali cu vârsta pe jumãtate cât a mea. Scot umbrela, dar ceva din replica urmãtoare îmi stârneşte unele îndoieli.)

- Poate LA CHEIE!

- Nop! FARA CHEIE, am zis.

(Pauzã. Si eu si interlocutorul ne întrebãm ce mama naibii înseamnã asta!)

- Nu prea pricep... Si cum o iei din loc?!

- Cu IN-TE-LI-GEN-TA.

(Aaaaaa, mã luminez eu cu mare uşurare, cã nu trebuie sã fug de sub copertinã. De-asta era vorba! Puştanii discutã despre o masina. Parcã mi-e puţin ruşine cã i-am bãnuit de chestii mai urâte. Uite şi troleul...De ce oare bãrbaţii vor de la femei şi de la maşini aceleaşi lucruri? Sã le fie prietene, iubite şi menajere în acelaşi timp? Nici mãcar nu se obosesc sã gãseascã epitete diferite! Trebuie sa fie frumoasa, ascultatoare si de ajutor in orice situatie. Si femeia, si masina.) 

Acest articol participa la SuperBlog 2013 .