Calator de vocatie...si o carte plimbareata

Eu nu sunt calator de vocatie. Nu-mi place sa sar din papuci direct in toale de calatorie, sa arunc te miri ce intr-un bagaj facut la repezeala si sa plec in necunoscut...Eu sunt comoda si trebuie sa premeditez totul cu mult, mult timp inainte. Asta in cazul in care ma hotarasc sa ma urnesc din confortul caminului meu. Nu sunt globe-trotter, doar un amarat de turist de weekend. Calatorul de vocatie este un om curajos. Pe mine ma sperie orice potentiala incurcatura, neplacere, ratare, ma descurajeaza si ma deprima situatiile neplacute.
Motiv pentru care ii admir din suflet pe cei care dau piept cu necunoscutul numai pentru a-si indeplini un vis. Am iubit dintotdeauna cartile scrise de acesti temerari , genul care se duce pana la capatul lumii si inapoi, cu nonsalanta pe care o am eu in supermarketul de la coltul strazii. Si apoi povestesc celorlalti, cu modestie, cat de usor au trecut peste toate piedicile. Nu, eu nu sunt calator de vocatie, sunt insa cititor de carti de calatorii. Tot de vocatie. Citesc carti de calatorii inca din adolescenta, pe principiul ca lumea e mai frumoasa vazuta prin ochii unei persoane sensibile si cu talent intr-ale scrisului. In ultimul timp insa n-am mai avut ocazia sa tin in mana genul acesta de literatura, multe alte treburi cotidiene de-abia mi-au mai permis sa rasfoiesc cate ceva. Norocul a sarit, ca sa zic asa, dinspre Alma Nahe care a oferit o carte plimbareata...Plimbareata in sensul ca a plecat de la cineva si a fost citita de altii care au oferit-o la randul lor mai departe.

 "Vand kilometri" de Mihai Barbu a fost pusa "in circulatie" de Adrian Ciubotaru . Cartea poposeste de vreo trei saptamani la mine, initial am zis ca in cateva zile va fi gata lecturata, n-a fost sa fie, tot din cauza treburilor cu care m-am aglomerat in aceasta perioada. Dar iata ca a sosit momentul sa-mi iau ramas bun, nu inainte de a spune cateva cuvinte despre ea.
"Vand kilometri" este de fapt un proiect de viata al unui om tanar care a avut un vis. Gandindu-ne putin in ce tara si in ce conditii traim, as zice ca fiecare romanas ce se incumeta sa intreprinda un astfel de proiect, este nebun, in sensul pozitiv al cuvantului si, dintr-o anumita perspectiva, teribil de cutezator. Mihai Barbu, eroul si autorul cartii, a visat sa bata intinderile impresionante ale Asiei si a reusit. A vrut sa ajunga in Mongolia si a facut-o. Pe o motocicleta transformata in tovaras de calatorie. Intentia de a publica o carte a acestei aventuri a venit mai tarziu, dovedind ca Mihai Barbu este si un talentat povestitor. Si fotograf! Am tinut in mana 475 de pagini de text si fotografii, cred ca fifty-fifty, spre deliciul meu, deoarece mi-am putut imagina atmosfera, locurile si oamenii cunoscuti de autor, am putut sa calatoresc odata cu el.

Cartea este structurata sub forma unor scrisori pentru prieteni si zau ca mi-as dori sa am si eu vreo cunostinta care sa bata lumea in lung si-n lat si sa-mi trimita astfel de epistole! Pentru ca Mihai Barbu scrie frumos, cald, te tine aproape de intamplarile prin care trece, fara metafore inutile, cu mult umor si spirit de observatie. Categoric este altfel decat stilul cartilor pe care le citesc de obicei.
Si acum, desi sunt "bookaholica" si ma cramponez de carti, le colectionez, le depozitez si intru in sevraj daca dau vreuna, trebuie totusi sa pun intrebarea... CINE DORESTE SA PREIA ACEASTA CARTE, CU CONDITIA EVIDENTA DE A O CITI, DE A SCRIE PE BLOG DESPRE EA SI DE A O DA MAI DEPARTE, SA RIDICE MANA SUS... Lasati-mi un mesaj aici si dati-mi un mail cu adresa postala exacta, iar eu vi-o trimit. Tineti minte ca este un lant al lecturii si va trebui sa va despartiti la randul vostru de ea.