Jurnal de weekend cu peturi

Mda, fiu-meu ma bate la cap de luni bune sa ne luam un "pet". Ne-am tocmit la sange pe catei, pisoi, hamsteri, porcusori de Guineea, papagali, broaste testoase si evident pesti. E drept ca si eu si al meu sot am avut cand eram mici de toate, dar acum nu mai am chef sau timp sa o iau de la capat cu ingrijitul animalutelor. Pe de alta parte nici nu ma induram sa las copilul fara experienta unui sufletel prin preajma, numai ca eu si odrasla agream neamul soricesc, in timp ce capul familiei s-a declarat sus si tare impotriva acestor specii. Mai, si vazusem niste hamsteri pitici, ziceai ca-s de plus, 15 lei bucata. Stateau intr-un terariu la gramada, trageau un somnulet cu totii, numai unul, mai smecher, motaia in fund cu labele asezate frumos pe burtica, sprijinit cu spatele de ceilalti.
Eu sunt si mare amatoare de tarantule, alea de la magazin erau de dimensiuni medii, cu un puf frumos pe picioare. La faza asta am intampinat o rezistenta asidua din partea restului familiei care nu suporta din principiu paianjeni prin casa. Una peste alta, dupa atatea tratative esuate, am  ajuns la un consens si am hotarat sa incepem cu ceva mai putin solicitant si anume un peste. Da, unul singur, ca pustiul a vrut neaparat un peste Betta luptator, de-ala de trebuie tinut singur in acvariu ca altminteri ii jumule pe ceilalti.
Astazi ne-am luat inima in dinti si ne-am dus la mall dupa viitorul pet. Ne-am ales exemplarul, vanzatoarea ni l-a pus in punga, ne-a oferit si pliculete cu mancare, apoi l-a intrebat pe fiu-meu daca vea sa afle mai multe despre pestii Betta. Fraierica a zis ca da, asa ca domnisoara i-a bagat sub nas revista "Aquarium si terrarium". Fiu-meu a intrebat-o daca e pe bani. Era! 9 lei bucata. Dar am luat-o si pe-aia ca sa ne destupam creierele in prvinta pestilor. N-am cumparat si un acvariu, daca va intrebati, deoarece il convinsesem pe pusti sa "mobilam" ghiveciul de sticla cel mare, ala decorat de mine cu tehnica servetelului. Numai pe mijloc. E drept ca are o crapatura teapana, dar stiam ca nu pierde apa. Ca sa nu mai zic ca acvariile dotate din magazin costa de te usuca, daca vrei si chestii de plastic sa le infrumusetezi, scoti meleoane, meleoane din buzunar. Noroc ca am pastrat pe-acasa pietricele, melci, scoici, numai bune de pus pe fundul vasului. Asadar ne-am luat punga cu "fish"-ul si ne-am dus la autobuz. Aglomeratie crancena, am prins un loc si am mers pana in oras cu plasa, copilul si pestele in brate. Booon...Am intrat in casa si m-am repezit sa pun apa la fiert pentru peste. Scot ghiveciul de sticla, sortez obiectele de pus pe fund si torn o cana de apa de control, ca parca am avut o presimtire. In primele secunde nici nu mi-am dat seama ce rapid scade nivelul apei, apoi am simtit-o pe picioare, ca se scursese prin crapatura de pe fund. Pfui...jale mare! Acum va trebui sa cumpar un vas pe post de acvariu, dar stiu unde gasesc unele mai ieftine. In disperare de cauza am taiat o sticla de plastic de 5 litri si am amenajat-o provizoriu. Am mutat pestele Betta Red Rocker (este noul nume al lighioanei) si l-am hranit cu vreo doua granule din pliculet. Pe care le-a inghitit instant, semn ca ii scazuse glicemia de la stresul calatoriei.
Si asa m-am pricopsit cu peste. Dar nu pot sa inchei pana nu va spun ca pustiul a stat cumintel la birou, cu pestele in fata, si si-a facut tema la mate, fara sa mai aiba pretentia sa stau langa el. O fi si asta vreo terapie. In orice caz, stiam ca acvariile au darul sa linisteasca si sa calmeze. Poate ma calmeaza si pe mine, ca tare as avea nevoie.