A patra probã din SuperBlog mi-a adus în
atenţie un film, o comedie , dar şi o provocare amuzantã, aceea de a-mi identifica
propriile dependenţe. Aşadar urmeazã un
articol de psi- şi auto-analizã, sper eu cã destul de obiectiv. Dar sã o luãm
cu începutul...
Filmul “Thanks for Sharing”, tradus la noi ca
“Tentaţii (i)rezistibile”, este o istorioarã despre dependenţa de sex a trei
personaje aparent normale, cu meserii solide, bine ancorate în realitate, dar
şi cu o suitã de probleme ce depãşesc simplul diagnostic psihiatric. Neil (Josh
Gad), Phoebe (Gwyneth Paltrow) şi Dede (Pink) fac parte dintr-un grup de suport
pentru dependenţii de sex, coordonat de un excepţional lider, Mike (Tim
Robbins), ce trebuie sã lupte la rândul sãu, în propria familie, cu fiul sãu
dependent de consumul de droguri. Adam (Mark Ruffalo) este un dependent cu 5
ani de abstinenţã totalã la activ, “sponsorizat” de coordonatorul Mike, gata sã
reia întâlnirile amoroase.
Filmul a fost
fãcut în anul 2012, în regia lui Stuart Blumberg şi este surprinzãtor prin
realismul situaţiilor prezentate, o serie de victorii şi eşecuri prin care trec
toţi cei care suferã de o dependenţã oarecare, în încercarea de a se debarasa
de obsesiile lor. Nota în care este realizat filmul este una de romantism şi se
pune accent pe conexiunile create în interiorul grupului de suport şi pe
ajutorul pe care membrii îl primesc de la ceilalţi. In concluzie este un film
la care se râde mult şi sãnãtos, dar care transcede simpla comedie prin scenele
emoţionante ce amintesc de dramatismul subiectului abordat. De ce oare
dependenţa de sex este de regulã subiect de comedie, mã întreb eu? Pentru cã
pare o boalã neserioasã, nu este de calibrul dependenţei de droguri, n-a murit
nimeni din cauza acestei obsesii. Si totuşi poate bulversa viaţa cuiva, ba
chiar şi pe a celor din jurul acelei persoane.
Acum, sã trecem la provocarea probei, aceea de
a povesti despre propriile dependenţe sau ale celor cunoscuţi. Mi-am dat seama
cã, judecând prin prisma poveştii cinematografice, micile mele obsesii sunt cam
departe de definiţia unei adevãrate dependenţe. Am cãutat pe net lãmuriri cu
privire la problemã şi iatã ce am gãsit.
Citez de pe Wikipedia: „Dependență este aşadar un substantiv care
poate avea mai multe semnificații:
Dependențele coroanei - posesiuni ale Coroanei Britanice
Dependențele federale ale Venezuelei - toate insulele din apele teritoriale ale Venezuelei din Marea Caraibilor și din Golful Venezuelei.”
Trebuie sã recunosc, cu mâna pe inimã, cã în primele nu mã încadrez de
nici o culoare, dar cã ultimele douã m-ar fi tentat destul de mult. Am mers mai
departe cu investigaţiile şi, pe un site oficial dedicat informãrii şi
conştientizãrii cu privire la dependenţele de tot soiul, am gãsit o extrem de
folositoare listã pentru verificarea simptomelor care sã te avertizeze dacã ai
apucat-o pe panta abruptã a pãcatului. Moment în care am realizat cu spaimã cã
DA, SUNT ACOLO !!! Sunt dependentã, dar probabil pânã acum am fost în faza de
negare şi am mare nevoie sã mã lumineze cineva. Pe scurt, sunt dependentã de
CAFEA şi iatã criteriile dupã care m-am “ghidonat”, cu menţiunea cã mã încadrez
la mai mult de trei şi dureazã de mai bine de 12 luni, exact cum scrie la carte:
1. Persoana obişnuieşte sã
consume cantitãţi mari de substanţã pentru a obţine starea de intoxicaţie sau
efectul fizic sau psihic dorit. De-a lungul timpului creşte cantitatea
consumatã. Se consumã mai mult şi mai des. Se încearcã consumul
controlat, dupã anumite reguli, dar acestea nu se mai respectã.
(Recunosc! Am început sã consum cafeluţã din liceu, provin dintr-o familie
de dependenţi şi mi-au inoculat-o de timpuriu. In ultimii ani am mãrit doza
zilnicã de la o ceaşcã la o canã, apoi la o canã şi jumãtate, dar poftesc toatã
ziua...Incerc sã reduc doza de acasã, dar o suplimentez cu cea de la serviciu
şi nu fac nici o scofalã.)
2. Sevrajul este un ansamblu de stãri fizice şi psihice resimţite în mod total
neplãcut de cãtre persoana consumatoare.
(Aaaa, aici m-a lovit serios, cã se potriveşte la fix! Dacã nu stau
dimineaţa în faţa cafeluţei, neapãrat aburinde, numai eu şi gândurile mele
negre, pur şi simplu nu mã pot mişca din casã. Mi s-a întâmplat de câteva ori sã plec, de nevoie,
fãrã doza de rigoare, pe teren, iar la ora prânzului deja mã încercau o migrenã
şi o sictirealã greu de descris. Nu scãpam de ele pânã seara. Deci, simptome
am.)
3. In ciuda eforturilor de a renunţa, persoana nu se poate abţine şi reia
consumul. Eforturile persoanei sunt superficiale şi sortite
eşecului.
(Bãnuiesc cã mã aflu într-un stadiu avansat deoarece nici mãcar n-am
încercat sã renunţ. Poate mi-am zis cã e cazul sã reduc cantitatea, dar a fost
un gând trecãtor ca o “comeatã”, dus a fost!)
4. Foarte mult timp
este petrecut pentru a face rost de substanţã, pentru a o consuma sau pentru a se
recupera fizic şi psihic dupã perioada de intoxicare.
(Nooo, dimpotrivã, ţac-pac, cobor în super-market şi
mi-am luat pacheţelul. Dar cu consumul e pe bune, vã asigur. Inainte mã sculam
vioaie, sorbeam lichidul şi sãream direct în pantofi. Acum m-au ajuns toate
durerile, îmi trebuie timp sã-l metabolizez, sã ajungã în circulaţie, sã-l
recunoascã anticorpii, sã fie pompat spre creier şi sã dea trezirea la neuroni.
Cu menţiunea cã la mine recuperarea de dupã intoxicare e ceva de rãu, nu de
bine.)
6. Consumul de substanţã este continuat în ciuda consecinţelor
negative ce pot apãrea în planul sãnãtãţii fizice.
( Mda, care consecinţe fraţilor? E drept cã am momente de
agitaţie, când simt cã mã mişc fast&furious, adicã mai repede decât sunt eu
obişnuitã, dar zãu dacã mã deranjeazã! Si am auzit cã, dacã nu sari calul,
cafeaua face de fapt foarte bine la sãnãtate.)
Dupã cum observaţi, nu reuşesc sã depãşesc faza de
negare... Probabil va trebui sã vizionez filmul şi sã iau exemplu de la alţii cum
se gestioneazã o dependenţã: cu voinţã faţã de tine personal şi cu multã
înţelegere faţã de confraţii de suferinţã.
Acest articol participa la SuperBlog 2013
Filmul este din 4 oct.in cinematografe
Imi place umorul tau, mi-a placut scriitura, cred ca o sa caut si eu filmul!
RăspundețiȘtergereNuma' bine! :-)
Multumesc! Si eu m-am hotarat sa-l vad.
ȘtergereChiar e un articol de Superblog
RăspundețiȘtergereIntr-adevar micile placeri nevinovate, cum ar fi si cafeluta devin in timp dependente pe care intr-adevar le negam prin prisma placerii pe care ne-o creaza.
Dependentele se dobandesc si prin modele.
Filmul cred ca e fain, doresc sa il vad si eu.
Mult succes
Orie dependenta e o placere nevinovata pana ajungi sa nu mai poti trai fara ea...Nu e un subiect usor, dar filmul este o comedie asa ca mi-am permis sa-l tratez astfel. Multumesc!
ȘtergereNu îmi rămâne decât să-ți doresc mult succes!
RăspundețiȘtergereZi minunată îți doresc!
Cu drag!
Bun mod de abordare, multa bafta!
RăspundețiȘtergereSa tot ai dependente de genul asta, esti fata cuminte si devreme acasa. Eu nu prea beau cafea, insa din cand in cand ma delectez si eu cu cate un nescafe.
RăspundețiȘtergereMult succes :)
RăspundețiȘtergere