Despre Anne Geddes si fotografia cu suflet de copil

V-am mai povestit eu cum in magazinul Leonardo din centrul Ploiesti au inceput sa fie aduse produse frantuzesti, un fel de talmes-balmes de solduri de import. Intre timp am aflat si eu ca firma romaneasca Leonardo a cam dat faliment si a fost reinfiintata sub alta palarie. Totusi magazinele pastreaza acest nume. Nu stiu ce profil are noua firma dar diversitatea de flecustete aduse din Franta este coplesitoare si aminteste de magazinele chinezesti.
Unul dintre sectoarele pe care le admir este cel de felicitari. Au cateva cutii cu cele mai diversificate carti postale si felicitari, extrem de frumoase, cumpar mereu cand ajung pe-acolo. Astazi m-am dus glont si am inceput sa le caut pe cele ce redau fotografii de-ale australiencei Annes Geddes. Am luat cateva dupa ce am rascolit atat cat am avut rabdare, adica vreo zece minute.

Anne Geddes este cel mai cunoscut fotograf de copii mici din lume si pe buna dreptate. Atentie, am zis "copii mici", asta insemnand bebelusi, unii avand chiar cateva zile. Cunosteam cateva lucrari ale artistei, tot de pe net, le-ati vazut si voi probabil, eu le foloseam pentru desktop din cauza dragaleseniei, fara sa dau insa atentie numelui autorului. Ca cele de mai jos:

Pug

Thomas on Peony

Olivia, Alice, Hugo, Imogin&Mya as roses

Anne Geddes are un stil inconfundabil in a crea imaginile. Succesul ei inseamna carti in 18 milioane de copii vandute in 79 de tari. Cele mai reprezentative aranjamente sunt cele cu bebelusi dormind in potirul florilor si nu cred ca exista alaturare mai inspirata decat cea intre puritatea copiilor si cea a florilor. Artista declara ca puterea fotografiilor sale sta in impactul vizual inspirat de un copil gol, neajutorat, imagine pe care nu avem ocazia sa o vedem foarte des in viata.
Anne Geddes a crescut la o ferma de vite din Australia, cu o mama distanta, un tata autoritar si cinci surori care, de multe ori, mergeau desculte la scoala. Nimic nu anunta viitorul artist fotograf. La 18 ani a plecat sa lucreze in Noua Zeelanda, un taram care a uimit-o cu frumusetea lui si a inspirat-o sa puna mana pe aparatul de fotografiat. S-a casatorit cu Kel si au trait in conditii destul de modeste. In 1984 a nascut o fata si si-a facut o promisiune: ca va fi cel mai cunoscut fotograf de copii din lume.
" Esenta unui portret extraordinar de copil sta in surprinderea magiei si a intangibilei energii individuale la o anumita varsta."
Si probabil ca Geddes ar fi ramas un simplu fotograf de copii daca nu ar fi avut inspiratia sa realizeze un calendar in anul 1993, intreprindere in care ea si sotul au investit cam tot ce aveau, toate economiile familiei. Primele 20 000 de calendare s-au vandut in trei saptamani. Artista a intrat in legatura si cu organizatiile care luptau impotriva abuzurilor suferite de copii, donand cate un procent din vanzari pentru sustinerea acestor cauze, lucru pe care l-a continuat de-a lungul anilor.
Intre timp stilul fotografiilor s-a diversificat. In afara de copii in corola florilor au aparut si copii imbracati in costume de animale, foto alb-negru cu mame si copii, copii in costumase handmade si in decoruri elaborate.

Maneesha and Jack

Deoarece copiii sunt foarte mici, sedintele de shooting sunt atent planificate, astfel incat nu dureaza mai mult de 20 de minute. De exemplu, in 1993, Anne avea o idee de imagine, asa ca a cautat un barbat cu maini foarte mari care trebuia sa tina in palme, ca intr-un cocon, un bebelus. Anne a "rascolit" sectiile de politie si de pompieri pana cand a ales un barbat numit Jack. Apoi a cautat copilul, iar cineva i-a sugerat sa incerce la spitalul din localitate. Acolo l-a gasit pe Maneesha, un baietel nascut prematur, inca legat la aparatele de sustinere a vietii. Cu acordul parintilor, copilul a fost deconectat pentru scurt timp de la aparate, iar Anne a tras 24 de cadre in doar zece minute.

Fotografiile alb-negru sunt mai mult decat pentru amuzamentul privitorului, ele spun ceva despre lupta pe care o duc copiii prematuri pentru supravietuire. De-a lungul carierei sale Geddes a refuzat constant sa faca un "casting" pentru copii sau sa foloseasca modele de profesie. Orice copil este frumos si este si mai frumos daca stii sa il pui in valoare cu decorul potrivit, iar acesta este meritul incontestabil al acestei artiste care si-a pastrat modestia in ciuda celebritatii.
Si iata cartile postale cumparate de mine cu numai 50 de bani bucata! Unde mai gaseam eu asa ceva la asemenea pret? Ce voi face cu ele? Nu stiu... Poate voi face candva vreun colaj, poate fac tablouri micute cu tehnica servetelului. Deocamdata ma bucur ca le am.

Daca aveti curiozitatea sa accesati site-ul artistei, veti vedea ca ea colaboreaza cu Fine Art America unde puteti admira portofoliul artistei. Fiecare fotografie are un titlu, unele avand chiar numele copiilor si adultilor care au pozat. Eu am fotografii din anii 2000, 2003, 2005, 2007 si 2013.
Cum sa nu te pufneasca rasul, sa nu te induiosezi, sa nu ai sentimente cand vezi asa ceva!