Jurnal de weekend-ultima zi de concediu

Este ultima zi din prima transa de concediu, urmeaza inca una si asta imi mai domoleste sila pentru ziua de maine.
Am scris mai mult pe blog, m-am apucat din nou de decorat sticle si am citit mai mult, am facut shopping, eu care nu bantui prin magazine decat daca imi trebuie ceva. Am mancat in mall-uri si am cheltuit bani aiurea, nici nu stiu pe ce si chiar nu-mi pasa.
Printre alte prostioare de vacanta, am schimbat "look-ul" blogului. Am avut timp sa sondez sabloanele de pe blogger, nici nu stiu cum n-am vazut pana acum cate sunt, dar fundalul acela colorat este o imagine gasita pe net. De fapt am cautat mantre/mandale si cea aleasa mi s-a parut colorata, vesela si plina de optimism. Sper sa va inspire si sa va atraga pe blog, dar nu cred ca face multi purici, am de gand sa schimb mai des infatisarea blogului. Fie vorba intre noi, cea mai eficienta mantra a fost crucea nazista- este o mantra negativa daca nu stiati, mantra pozitiva este cu bratele crucii rotindu-se invers-dar ma indoiesc ca ar avea cineva cojones sa o refoloseasca. Si cred ca, legal, nici nu este permis!

Era gata sa imi fac noi "prieteni". Nu stiu cum Dumnezeului pe retelele astea de socializare esti gasit de diversi straini, din indepartate tari, chiar de peste mari, care culmea! te mai si abordeaza cu cereri de a stabili o conexiune. Nu stiu cat de reale sunt datele din profilul acestor personaje dar ultima oara mi-a aparut o solicitare de la o tipa care lucreaza la NASA- da, putea sa fie si femeia de serviciu- iar altadata m-am trezit cu un comentariu pe blog de la una cu nume indian sau pe-acolo care este angajata la ONU! E drept ca aceasta doamna chiar are un blog personal dragutel despre familie, nu m-a deranjat dar nu stiu ce dorea de la mine, chiar daca engleza este universala, e clar ca nu avem interese comune.
M-am (re)apucat de sticle. Am facut o pauza de cateva saptamani din cauza ochilor, nu prea mai vad de aproape dar nici nu zoresc sa-mi fac ochelarii, stau cu reteta in mana si ma chinui in tacere. Asadar, sticlele... La ultima incursiune la matusa'mea am dat peste un cilindru gradat, din acela foarte mare, de 47 de cm inaltime. Imi era cunoscut, face parte din biografia mea, il utilizam cand lucram la Vinalcool pentru a masura continutul de zahar al mustului. Ce vremuri! Vesele... Am rechizitionat cilindrul si l-am transformat in vaza. Impreuna cu o sticla de vin cu gatul ceva mai lung a luat infatisarea unui obiect Art Nouveau: imagini cu picturi de Mucha, contur in relief, pietricele, culori aurii antichizate, tot tacamul. Mdeh, imi place stilul incarcat.

Si a fost bineinteles si seria de vaze taiate...Cu putin albastru...