Translate

marți, 4 august 2015

Drood-sindromul Dickens

Mi-a trebuit ceva timp sa termin Drood de Dan Simmons. Dar ce experienta a fost! Stilul acestui autor si abilitatea sa de a ingloba date istorice reale in intrigile sale ma uimeste in continuare. Este un om care se documenteaza profund, cu o seriozitate extrema, inainte de a purcede in demersul scriitoricesc.
Drood are aproape 1000 de pagini, eu am cumparat-o in varianta hardcover, intr-un singur volum si singurul lucru pe care am sa-l reprosez Editurii Nemira este acest format-mastodont care mi-a rupt degetele, ca sa zic asa, deoarece foarte greu gaseam o pozitie de lectura mai confortabila. As zice ca e o carte care iti face muschi la propriu, nu numai din punct de vedere intelectual.
Nu stiu cum sa cataloghez altfel aceasta opera decat ca fiind...naucitoare.



Nu am putut nici sa o alipesc unui gen literar din cauza modului cum este inchegata povestea. Sa vedem! Avem biografiile a doi mari prozatori-Charles Dickens si Wilkie Collins, avem o fresca istorica de secol XVIII a Londrei, avem catacombe si detectivi, opiomani, hipnoza, scene thriller si horror, iluzii, fantome, paranoia, ritualuri egiptene, zei intunecati, creaturi oribile, crime. Practic, mi-este foarte greu sa incep cu ceva, cam tot ce am enumerat mai sus joaca un rol extrem de important in poveste. Dar sa incerc...
In primul rand, cartea abunda in date biografice extraordinar de interesante despre scriitorii englezi mai sus pomeniti. Si sunt reale, la sfarsitul cartii exista un capitol unde sunt insiruite sursele consultate de autor. Absolut toata istoria este povestita din perspectiva lui Wilkie Collins, ca si cum colaboratorul lui Dickens ar redacta un manuscris destinat cititorilor din viitor. "Dragi Cititori" este apelativul folosit de scriitor pe tot parcursul cartii si iti da senzatia stranie ca Wilkie Collins isi scrie memoriile doar pentru tine, cititorul dintr-un viitor indepartat. Trebuie mentionat ca acest scriitor englez avea o mare hiba: suferea de dureri insuportabile datorate gutei si doctorul ii prescrisese o anumita doza de laudanum, adica picaturi de opiu diluat. Foarte important in toata bucataria povestii este modul cum Wilkie Collins ajunge sa consume doze fabuloase de opiu pur in incercarea de a-si domoli durerile. Acest fapt ne da de banuit ca perspectiva pe care o are EL asupra povestii este distorsionata prin prisma starilor create de drog. Si tocmai aici rezida nesiguranta noastra ca cititori, nu vom sti nici macar la final cat din toata fabuloasa poveste este real si cat este o iluzie de opioman.
Actiunea incepe in anul 1865, pe data de 9 iunie, cand Charles Dickens se afla in tren, intorcandu-se la Londra. Era cel mai popular autor din Anglia si faima sa depasise cu mult granitele tarii. In aceasta fatidica calatorie are loc un dezastru. Trenul deraiaza in dreptul viaductului de la Staplehurst si cade in gol, in raul Beult. Drama a fost imensa, au murit o gramada de oameni. Dickens scapa ca prin minune deoarece vagonul in care se afla nu apuca sa se prabuseasca. Scriitorul va fi marcat profund, pentru toata viata, de modul cum a asistat la moartea oribila a bietilor calatori. Exuberant si cu un suflet mare, el a alergat de la o victima la alta in incercarea disperata de a le usura suferinta.
In aceste intense momente, asa cum avea sa povesteasca Dickens dupa accident, el observa un personaj ciudat coborand pe versantul raului. Este un om infiorator ce pare sa pluteasca pe langa victime, vorbind sasait ca un sarpe, oprindu-se langa muribunzi ca si cum s-ar fi hranit cu sufletele acestora. Acesta este personajul-cheie al cartii, cel care va declansa o adevarata vanatoare si a carui prezenta va mobiliza forte stiute si nestiute pentru a fi prins. Din acest moment vietile celor doi prieteni, Dickens si Collins, se vor schimba din temelie si fara intoarcere, culminand cu o ruptura a relatiei lor spre finalul povestii, inainte de moartea lui Dickens.
Nu va spun mai mult, nu am cum sa redau ceva atat de complex, cu atatea cotituri de actiune si lovituri de teatru. Dan Simmons intercaleaza in memoriile ce acopera 5 ani pasaje intregi din biografiile cele reale ale scriitorilor. Viata lui Dickens este absolut fascinanta si, chiar daca vi se pare ca amanuntele sunt prea...amanuntite, iar actiunea bate pasul pe loc, va asigur ca veti fi captivati de acestea.
Exista si alte descrieri tulburatoare ale epocii. Subteranele Londrei, un oras ce avea atunci doua milioane de locuitori, erau o enigma pentru oamenii obisnuiti si erau ocupate de marea masa a celor aflati la marginea extrema a societatii. Saloanele ilegale de fumat opiu erau numeroase, iar cei prinsi in mrejele drogului erau pierduti intr-o lume ireala, fiind aproape morti pentru cea reala. Problemele orasului in sine, faptul ca nu exista o canalizare moderna si toate mizeriile se varsau in Tamisa, transformand fluviul intr-un curs pestilential, toate acestea sunt informatii extrem de interesante pentru cititor. Mesmerismul sau hipnoza era la mare moda in acea epoca, iar Dickens era fascinat de aceasta practica pe care o invatase si in care excela. Veti vedea ca mesmerismul este un pilon al cartii, este motorul intrigii si cel care ne deruteaza pana la final.
Nu va spun mai mult. Cartea este fabuloasa, este un munte de informatie exceptionala pe intelesul oricui. Asa cum am mentionat intr-un articol anterior, gasiti acum cartea in varianta cartonata, la doar 14 lei! Ar fi pacat sa o ratati.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Va rog sa va spuneti parerea, cu umor, cu bun-simt, constructiv. Comentariile sunt moderate, nu apar imediat pe pagina. Incerc sa le aprob cat pot de repede.