Jurnal de weekend vantos

De bine ce am dat o fuga ieri la Bucuresti, m-am pricopsit cu o durere de cap de la casiera Bancii Transilvania. Una cu alta nu au nici o legatura. Cand am ajuns de la capitala, pe la 16 trecute fix, am intrat in sucursala de langa casa sa platesc o rata de asigurare. Banca inchisa ca incarcau ATM-ul. Bun si asa. Am asteptat ca imi expira termenul la instiintarea de plata. Dupa vreo cateva minute se deschid usile si ma asez la o codita de 4 persoane, eu fiind ultima, c-asa e in tenis. Chestia cu platitul la ghiseu a asigurarii o fac de ani de zile. Pe ghiseu e pus afis mare: "Incasare facturi". Astept pret de un sfert de ora pana ajung in fata stimabilei.
Dau sa ii intind hartia prin ferastruica. "Va rog frumos sa platiti asta la aparat". Intorc capul si vad ca isi instalasera monstrul ala de achitat facturi. Ma uit crucis (de oboseala) la fatuca si zic : "Nu am suma exacta pentru aparat si nu stiu sa umblu la chestia aia!" In acel moment stimabila ar fi trebuit sa faca un gest simplu si sa-mi incaseze banii, ca pierdeam timpul aiurea, duelandu-ne in vorbe. " Va schimb banii si va arat cum se face" aud eu replica. Imi schimba banii, ii iau, daca mai stateam doua secunde ma vedeati seara la stiri, ca am incercat sa sugrum un functionar al bancii prin parbriz, sau cum s-o fi numind geamul ala securizat. Ma duc la aparat, vad ca erau alte doua persoane la coada si trebuie iar sa astept. Las totul balta, vin in casa si scriu o mica reclamatie pe site-ul bancii. Nu stiu la ce ma ajuta, ca durerea de cap o am si astazi.

Ca sa ma dreg de migrene si stari nasoale, am dat-o pe furaje. Asa ca astazi am in menu mancare de castraveti, ciorba de stevie, mancare de urzici si o salata de untul-pamantului pe care o vedeti in poza. Balaria numita untul-pamantului se consuma in stare incipienta, adica nu prea dezvoltata. Eu i-am pus ulei, sare si lamaie. Ai mei nu prea sunt amatori de verzituri, merg pe principiul: "loboda, urzici si stir - vitamina Cimitir". Cat despre provenienta plantelor, nici nu vreau sa stiu de unde le-au adunat babele-vanzatoare, imi fac iluzii ca nu taman din cimitir.
In ceea ce priveste operele mele (inca incomplete), pentru sarbatorirea primaverii am adoptat modelul cu pasarele. Mi-am luat mai multe servetele cu neamul pasaresc si de-abia astept sa le hacuiesc. Hartia, nu bietele pasari!