Viata in piese de LEGO

Generatiile de astazi traiesc in mare viteza. Invata repede si vor sa obtina totul imediat. Bani, obiecte, casa, masa, masina, instant daca se poate. Bunaoara al meu copil... De putin timp a descoperit farmecul cumparaturilor online, mai ales de pe un magazinele cu chilipiruri. Cand are chef, pustiul frunzareste pagini intregi de roboti, LEGO, Angry Birds, Nerf, DVD-uri cu jocuri si mai stiu eu ce. Un timp n-a priceput si pace care este chestia cu transportul, de ce asta se plateste separat. Motiv pentru care ma striga intr-una sa-i comand cate ceva taman de pe niste magazine americanesti. Eu ii spuneam ca aia nu livreaza peste ocean, ca ar costa de zece ori jucaria, el o tinea una si buna ca sunt rea si nu vreau sa-i cumpar. Ma rog, nu eram chiar asa sonata! Intr-un final s-a prins ce inseamna "shipping" si a lasat-o mai moale. Acum a invatat sa caute intre granitele patriei, adicatelea sa scrie in romaneste si clar "transport".
Il aud cum isi face socoteli cu voce tare, holbandu-se cu atentie la conditiile de livrare. A strans vreo 20 de lei din ce i-a mai dat bunica-sa. Aud un racnet.
"Mami, asta ti-o trimite gratis!!!"
Pauza.
"Ah, fir-ar sa fie... nu are "cumpara ACUM", trebuie sa adaugi in cos intai!" Mda, nu se prinde imediat la unele chestii, spre norocul meu evident!
Cam in stilul acesta functioneaza si pe magazinele reale. Numai ca de data asta a invatat sa profite de pliante, reclame si oferte. Viata mea, sufrageria mea, casa toata reprezinta o uriasa arena de construit LEGO, megablocks-uri si ce se mai dovedeste bun de asamblat. Covorul este in permanenta acoperit de piese, figurine, arme si dispozitive pe jumatate montate, iar curatenia de weekend naste dispute deoarece "inginerul" meu nu vrea sa-si miste acareturile de frica sa nu le descompuna.

Daca nu as recunoaste uriasul potential educativ al acestor tipuri de jucarii, probabil as sta si m-as gandi ce as fi putut face cu toti banii investiti in amuzamentul copilului. Nu am facut niciodata astfel de socoteli, nu am regretat niciodata ca am cumparat atatea cutii de LEGO. Am vazut doar cum se dezvolta imaginatia odraslei, cum incepe sa vada in spatiu, cum mestereste, cum combina piesele, cum realizeaza propriile masinarii si am fost multumita ca isi ocupa timpul cu ceva folositor pentru formarea abilitatilor sale ca individ.
Jocuri cu lego Star Wars , Ninjago, mixeli, Chima, LEGO City, nu am ratat nimic, colectia s-a marit cu timpul, capatand proportii impresionante. Dar in ultimul timp ne-am oprit mai ales la Star Wars. E drept ca, dupa ce am vazut toate filmele seriei, era inevitabil ca pasiunea pentru acest SF sa se indrepte si asupra jocurilor pentru copii, imaginate sub brandul celebrei serii cinematografice. Si uite asa copilul meu s-a indragostit de personajele legendare, iar noi am redevenit copii, bucurandu-ne ca niste jucarioare i-au format gustul pentru science-fiction si lumile viitorului. Nave spatiale, tehnologii de lupta, jedi, clone, fortele raului si binelui, toate prind viata pe covorul meu, in doar cei cativa metri patrati ai sufrageriei, ca pe un ecran magic. Iar odrasla mea este regizorul, scenaristul si actorul, ducand batalii epice, in decorul planetelor pe care numai el le poate vedea cu mintea sa de copil. Sper sincer sa nu-si piarda niciodata aceasta abilitate de a vedea lucruri pe care adultii nu mai sunt in stare sa le inteleaga.