Meloman pentru o zi

SoriN ne provoaca la "muzici" alese, fa-i o vizita si inscrie-te daca ai un feeling. Mai ales in zilele de marti!

In aceasta noapte vom trece intr-un an proaspat ca sufletul unui copil. Puteti sa-l intampinati ca in clipul de mai jos, cu zambetul pe buze sau mofluzi si pesimisti. Voi deturna putin rubrica lui SoriN pentru a va ura "La multi ani!" si pentru a va oferi cateva sticle...goale, dar pline virtual de veselie si optimism.

Supravietuire

Acum aproape doi ani, cand ma hotarasem sa incep acest blog, am scris prima postare inspirata fiind de linistea iernii ce venise cu multa zapada, asternand un strat gros ca o patura si absorbind toate zgomotele orasului. Nu stiu daca as fi facut un bilant cu ocazia sfarsitului de an sau pentru faptul ca blogul meu a reusit sa razbata pana acum, dar Anastasia propune o astfel de tema si m-a tentat foarte mult aducerea aminte. Asa ca, reiau o parte din primul meu articol publicat pe blog, in ideea ca va fi interesant de rememorat ceea ce s-a intamplat in iarna 2011. Deocamdata nu seamana cu iarna cetoasa si capricioasa pe care o traim acum, dar lucrurile se pot schimba oricand. Anastasia si-a ales chiar un cuvant motivational pentru 2014. Eu recunosc ca nu pot sa il aleg, nu stiu daca ma pot tine de el, as fi fericita doar sa pot supravietui. Booon, si "supravietuire" e un cuvant la urma urmei.
 

Pulovere cu staif

Am auzit ca, in materie de pulovere, a revenit moda anilor '80. Nu ma incanta ideea. Se purta lung, lalai si cu modele norvegiene. Asa numeam modelele acelea geometrice. Dar nu se purtau materialele imprimate, puloverele erau de buna calitate, adica modelele erau tricotate. Tin minte ca rasfoiam revistele nemtesti si mi se scurgeau ochii la tot felul de tricotaje superbe. La un moment dat capatasem asa o dexteritate cu andrelele incat imi faceam singura cam tot ce imi placea.

Parfumul gradinilor englezesti

Nu stiu daca v-am spus vreodata care a fost povestea mea preferata, copil fiind…Ei bine, recunosc ca nu mai eram copil cand inca savuram intamplarile din “Alice in tara minunilor”. Ok, inca o citesc, radeti daca vreti! Fantezia scriitorului englez Lewis Carroll ma fascineaza pur si simplu. Pentru cei care nu au citit-o pot sa spun ca este o poveste înţeleaptă despre lumea reală şi lumea din visurile noastre, având ca protagonistă o fetiţă cu mintea deschisă, chiar surprinzător de deschisă pentru epoca în care trăieşte.

Ma pricep sau nu?

Va spuneam zilele trecute ca sper sa scap fara brad...N-am scapat. Cam de ieri dimineata s-a declansat pisalogeala dinspre partea barbateasca a familiei. Si sa nu credeti ca pisalogeala barbateasca e mai putin nesuferita decat aia femeiasca. Au inceput cu telefoanele. Cam din sfert in sfert de ora. I-am intrebat de ce nu se duc ei in piata, sa aleaga un brad. Nooo, dansii faceau cumparaturi prin mall-uri, nu se coborau la nivelul pietii, aia e pentru sclavi. Acuma, ce sa zic? Ii inteleg.

Din perlele copilului

Vineri, in ultima zi de scoala, pustiul meu a avut program religios. Au fost cu totii sa se impartaseasca la biserica din cartier, dupa care i-au trimis acasa, ca era un gerulet crancen. Anul trecut, pe 22 dec., adica fix de apocalipsa, eu am fost pe post de insotitoare, anul acesta a fost randul consortului.
Dupa-amiaza, cand am venit de la serviciu, odrasla mea era in plina verva, fericit pana peste poate ca nu are lectii pentru vacanta. Fericirea asta friza obraznicia, domnul si-o luase in cap de tot.
"Maestre, ce-ar fi sa te potolesti?"
Se face ca nu m-aude...
" Ai grija ca vine Mosu si parca vad ca ti-aduce un snop de nuiele..."
Se uita sfidator la mine.
"Nu vreau."
Trebuie sa stiti ca e in faza lui "nu" sau "nu vreau" spus oricand si la orice.
Continui pe un ton dojenitor: " Ar trebui sa fii ascultator, ca te-ai dus azi si te-ai impartasit, ai intrat in biserica, ai spus o rugaciune..."
Isi pune mainile in sold.
"Si ce daca m-am impartasit? Maine ma duc si ma dez-impartasesc, daca vreau!"
Hopaaa...as vrea sa vad fata preotului cand o sa primeasca astfel de cerere. Poate intram in Cartea Recordurilor, mai stii!

Postarea participă la  jocul HAPPY WEEKEND! - Ediţia 50

Cum iti asterni, asa...visezi!

Stau cu fata in sus, intre florile din gradina din spatele casei...Soarele bland imi mangaie fata. Simt sub palme moliciunea cruda a ierbii, o senzatie satinata, racoroasa, alunecoasa ca apa. Respir incet, adanc, imi umplu plamanii cu parfumul suav al florilor ce fosnesc deasupra mea. Traiesc clipa cu adevarat, intr-o relaxare totala, un exercitiu pe care il fac in fiecare zi, dupa ce vin de la serviciu. Pare ca toata energia negativa si starea tulbure acumulate in timpul unor ore infernale se scurg din trupul meu ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Mintea mi se umple de o lumina alba, de o liniste pe care nu am mai cunoscut-o de foarte mult timp. Fosnete si soapte, adierea calduta a vantului, miresme, ...

Preambul la Craciun

De cativa ani incoace ma rog de ai mei sa nu mai impodobim bradul. Pe mine spiritul Craciunului ma scoate din minti. Si acum mai gasesc pe sub mobila ace uscate de la brazii decedati in trecut. Ultima data am propus familionului sa impodobim ficusul care e suficient de inalt... N-au vrut, cica nu miroase a brad in casa. N-au tinut argumentele eco si nici cele financiare, nici cele legate de comoditate, deranj sau munca de dupa sarbatori. Familionul meu este inflexibil ca o stanca! Anul acesta tac malc, poate uita, dar slabe sperante...Intotdeauna ma pricopsesc cu pomul de rigoare pe ultima suta de metri.

Meloman pentru o zi

SoriN ne provoaca la "muzici" alese, fa-i o vizita si inscrie-te daca ai un feeling. Mai ales in zilele de marti!

Nightwish...din categoria baroc-rock...adica o muzica puternica.

Jurnal de weekend-Lecturi care te intriga

In urma cu ceva timp, odata cu o comanda mai mare de pe Nemira.ro, am achizitionat si o carte numita "Iuda preaiubitul" de francezul Gerald Messadie. Amuzant este faptul ca opera este inclusa in categoria "Suspans" si este definita ca un "thriller biblic". Stati linistiti, e o carte...normala, n-are nimic groaznic in mersul actiunii, iar suspansul este dat de modul cum interpreteaza scriitorul faptele din Noul Testament.

Magia sticlei de Murano

Dacã v-aţi uitat vreodatã la antologicul sitcom “Familia Bundy”, poate aţi vãzut episodul acela în care Bundy, seful clanului, este legat de un scaun şi obligat sã vizioneze un episode din “Dr.Queen”, un serial cu Jane Seymour în rolul principal. Bundy, un misogin de cea mai josnicã (şi haioasã!) speţã, nu putea sã sufere femeia puternicã şi independentã întruchipatã de cunoscuta actriţã. Ca sã “parafrazez” scena de mai sus, aş spune cã, în cazul în care vreţi sã mã torturaţi, de data asta chinuitor de plãcut, mã legaţi de un scaun în faţa calculatorului şi accesaţi un magazin de bijuterii de argint .

Meloman pentru o zi

SoriN ne provoaca la "muzici" alese, fa-i o vizita si inscrie-te daca ai un feeling. Mai ales in zilele de marti!

E vremea sarbatorilor, sa fim buni si milosi! Daca avem cu cine...

Ce e in neregula in intamplarea de mai jos?
Astazi m-am dus pana la un hypermarket, la cererea expresa  a maica-mii care vrea un cadou pentru nepot si nu poate sa alerge prin oras. Din nu stiu ce motive, agitatia din magazin care altadata ma amuza, de data asta m-a deprimat crancen. Sarbatorile nu mai sunt ce-au fost... M-am foit prin mall si hyper-ul incorporat cu cea mai mare scarba. Credeam ca am dispozitie sa iau si pentru mine ce-mi trebuie, dar m-am plictisit infiorator. In fine, dupa vreo ora de cascat gura, m-am vazut in autobuz. Afara, cum stiti, un gerulet cu vant ascutit. Autobuzul zabovea, in asteptarea intarziatilor.

Cand va veni iar primavara...

Când încep să se coacă cireşele,

Ispitind cu arome pungaşele,

Zilele scad în cădelniţa verii

Şi vin nopţile cănd se vor coace merii.

Uite-aşa nebuneşte s-or duce,

Printre poame bântuind de năuce,

Orele îmbâcsite cu de toate,

Căpşuni, castraveţi şi chiar lapte.

Să te miri că iarna îţi pare pustie

Cu aerul rece de sacristie...
Nu zău, nasul tău ameţit de-alizee
Imbătrâneşte subit sub această cheie...
Dar într-o zi îl simţi răzvrătindu-se-n barbă

« Hei, iată, miroase din nou a iarbă ! »

Pictura de Elena Kotliarker

Meloman pentru o zi

SoriN ne provoaca la "muzici" alese, fa-i o vizita si inscrie-te daca ai un feeling. Mai ales in zilele de marti!

La multi ani!

N-am uitat de Ziua Nationala...
Ai mei intentionau sa plece la Bucuresti, la fel ca anul trecut. Au renuntat si au hotarat sa petreaca loco pentru ca a fost ceva mai frig, iar cel mic a fost greu de urnit azi-dimineata din caldura culcusului. Oricum, si-au luat steagul, cel primit data trecuta cand au vizitat Palatul Victoria, si au purces spre Piata Mihai Viteazul unde s-a desfasurat o mica parada si ceremonia din fiecare an.

Nu a fost de nivelul celei din Bucuresti, dar inseamna ceva pentru ploiesteni. Pustiul meu a gasit cele mai dragute doamne din jandarmerie si s-a tras in poza cu ele. Si cu echipamentul din dotare.
Ceva mai tarziu in cursul zilei de azi, ai mei au plecat din nou, de data aceasta spre Gara de Vest unde trenul regal a facut o oprire de 15 minute, in drum spre Bucuresti. A fost o calatorie simbolica pe care familia regala a realizat-o cu ocazia Zilei Nationale, plecand din Sinaia. Amanunte gasiti pe site-ul din linkul de mai sus.
Al meu copil a ramas impresionat de multimea din gara si strigatele acesteia. Nu prea intelege el rolul regalitatii in viata noastra, dar sper sa o faca la un moment dat. Republica de la Ploiesti pare sa sucombe sub evidenta faptului ca regalitatea ne-ar fi putut face mult mai mult bine in acesti ani, decat ne-a facut oricare dintre guvernarile de dupa '89. N-am fost niciodata o adepta a regalitatii, dar logica e mai presus de sentimentele mele, oricat de vehemente ar fi fost acestea in trecut.

In incheiere, va urez la randul meu un "La multi ani!" din inima, sper sa nu ne copleseasca greutatile prea tare si sa ne faca sa uitam cat de frumoasa este aceasta tara.

Filme si alte mistere

Daca va asteptati sa va recomand vreo chestie siropoasa de weekend, puteti sa spuneti "pas", nu servesc genul...
In ultima luna mi-am facut timp sa urmaresc cateva productii mai mult sau mai putin recente, din categoria "mistere si paranormal", cu tendinte de "horror" evident!
"The Others" este un film realizat in 2001, nominalizat la Globul de Aur, cu Nicole Kidman in rolul principal. Prezenta actritei este intr-un fel o garantie ca nu avem de-a face cu un thriller de duzina. De fapt, pana la final, se va dovedi ca este un film exceptional, surprinzator prin scenariu si ipotezele propuse. Tom Cruise este unul dintre producatorii executivi, iar scenariul si regia ii apartin lui Alejandro Amenabar.

Isteria dinaintea furtunii

Recunosc ca ultimele doua saptamani au fost undeva, peste limita mea de suportabilitate. Mi-am facut o mica si traumatizanta operatie la dinti, motiv pentru care n-am mancat de 10 zile mai nimic, ca zemurile cu paine inmuiata nu pot fi numite hrana adevarata. Nu eram tocmai o carnivora inraita dar acum as fi in stare sa platesc, numai sa pot imbuca o fleicuta bine facuta. Incep si sa clachez nervos din cauza glicemiei vesnic scazute, mi s-a atrofiat burta "di tat" si tin un regim drastic fara sa vreau. Sunt tot timpul morocanoasa, vad lucrurile in negru, imi lipseste doza zilnica de zahar.

Ghici, ghicitoarea mea…

Ce este alb ca laptele şi are douãsprezece întrebuinţãri?

N-aveţi de unde sã ştiţi, dar vã spun eu, cã este o poveste ce se întinde pe trei generaţii în familia mea şi o cunosc prea bine.

Pe la 1800 toamna (glumesc, erau anii ’70), îmi petreceam copilãria la bunici, la ţarã. Ce vremuri! N-aveam farmacie în sat, aşa cã, de vreo douã ori pe lunã, un avion utilitar survola spaţiul aerian al grãdinii noastre, unde era stabilit punctul “0”, şi lansa o pungã cu medicamente. Nu ştiu de ce lucrurile funcţionau aşa, nu eram chiar atât de izolaţi de restul lumii. Vã spun asta ca sã vã daţi seama cã nu era deloc simplu sã obţii bunurile de consum zilnic.

Unde-s mulţi puterea creşte!

SuperBlog este aproape de final. Era de aşteptat ca organizatorii acestui eveniment sã doreascã un feedback din partea blogurilor participante, nu neapãrat cu privire la competiţie în sine, cât mai ales la acest tip de iniţiative. Este ceea ce se cere în proba cu numãrul 27. Pãreri, propuneri, viziuni.

Aş zice cã subiectul este ceva ce mã depãşeşte dintr-un anumit punct de vedere, acela al strategiilor online, vizibilitate, relevanţã, tactici sau cum s-or fi numind politicile de acest gen. Activez de puţin timp în blogging şi zãu dacã m-au interesat astfel de amãnunte. Dar nu sunt atât de aerianã încât sã nu-mi dau seama cã o campanie în care participã 200 de bloguri nu poate trece neobservatã, oricât de pasager ai fi pe “strada” internetului. Aş zice cã zeci de bloggeri care scriu în rãstimp de câteva zile, despre acelaşi subiect, reprezintã un “boom” ce tulburã substanţial lumea virtualã.

Orice lucru pe care mintea îl poate gândi…

Acum ceva timp eram la serviciu, într-o zi ca oricare alta, nici mai liniştitã , nici mai aglomeratã, nici mai stresantã, doar cam înnoratã şi posacã.

Butonam calculatorul pentru corespondenţa de fiecare zi când a ţârâit telefonul. O colegã voia sã ştie dacã am timp sã primesc o persoanã care dorea sã afle câteva lucruri despre munca pe care o prestam cu entuziasm… vorba vine…

Da si ti se va da!

Taman ce trag aspiratorul din priza si aud un ciocanit in usa. Ma gandesc o clipa cine ar putea fi, ca ai mei de-abia au plecat si n-aveau cum sa se intoarca atat de repede. As vrea sa ignor persoana din fata usii, dar n-am putut niciodata sa fac asta. Ma uit pe vizor. Recunosc cele doua siluete de-abia conturate in penumbra holului. O bunica si un baietel, cred ca e a patra oara cand vin in bloc, in ultimele luni. Deschid si privesc spre copilul de 7-8 ani, nu mai mult. El vorbeste intotdeauna, nu femeia. Sunt curat imbracati, nu sunt "colorati" si au o masura a bunului simt pe care nu o intalnesti la cersetorul de profesie, insistent si agresiv. Au o anume demnitate, banuiesc ca nu au fost mereu in aceasta situatie ingrata. Nu se milogesc si accepta orice.

Scrisoare deschisã cãtre Moş Crãciun

Dragã Moşule,

Mi-este foarte greu sã îmi adun gândurile şi sã aştern o scrisoare cãtre tine. În primul rând deoarece pe vremea mea erai “Moş Gerilã”, în al doilea rând pentru cã o scrisoare se…scrie, nu se bate pe calculator şi în al treilea rând deoarece ar trebui mai întâi sã dezgrop ultima fãrâmã de credinţã în magie, sigilatã undeva, adânc, în suflet. Dar nu este imposibil. Aşadar, trag aer în piept…

Orice copil viseaza o lume…

Daca vrei sa vezi cum arata viitorul, pune un copil sa ti-l deseneze. Daca vrei sa afli cum arata o civilizatie extraterestra, pune un copil sa-ti faca o schita. Daca tu ai senzatia ca traim vremuri incerte, fara finalitate, roaga un copil sa-ti dea o rezolvare. In general, daca te indoiesti de ceva sau nu vezi nici o iesire dintr-o situatie, intreaba un copil si iti va raspunde atat de clar, incat vei ramane uimit cat de simplu si la indemana era totul. Toti oamenii care proiecteaza aceasta civilizatie pastreaza ceva din sufletul si entuziasmul copilariei, un vizionarism pe care cei mai multi adulti il pierd odata cu maturizarea. Mai grav este ca adultii tind sa ignore, sa bagatelizeze viitorul vazut prin ochii unui copil. Ei uita ca au avut candva aceleasi senzatii, ca au vazut aceleasi imagini, ca si-au inchipuit lumea in acelasi mod fantastic, idealist. Oare unde am fi fost astazi daca nu ne-am fi pierdut niciodata calitatea de a zugravi lumi uimitoare, locuri de vis, intamplari nemaivazute?

Jurnal de weekend cu terapii complementare

De la un timp sunt foarte agitata. Culmea, agitatia se suprapune cu o oboseala cronica. Dorm prost, ma trezesc nauca si as racni non-stop la toata lumea. Noroc ca inca mai functioneaza acea zona din creier care imi spune sa nu sar calul si sa fiu atenta la cine racnesc. Adica n-a murit de tot instinctul de conservare...sociala. Incerc sa-mi imbunatatesc comportamentul, apeland la terapii complementare. De fapt, nu fac nimic in mod special... V-am spus ca mi-am luat un pestisor, acum fac eforturi sa-l dresez. Am obtinut chiar rezultate remarcabile. In afara de faptul ca l-am obisnuit sa manance numai carne, neintentionat insa, acum ii ofer bucatica cu un deget si o ia din mana. Daca bag degetul fara mancare, in apa, ma pisca de piele. Agresivitatea e caracteristica speciei, asa ca nu-mi fac probleme. Oricum, daca stau 10 minute cu ochii holbati la acvariu, ma calmez. Curata terapie...

Un partener pe masura

Stau in fata mesei din bucatarie. Picioarele cracanate, coatele departate de corp, sunt gata de duel. Degetele imi freamata desupra armei, o masina de calcat no name care se straduieste sa se incalzeasca la o temperatura oarecare, termostatul nu mai indica demult realitatea. Din lateral, de pe scaun, ma pandeste dusmanul, un morman de camasi barbatesti in doua culori si doua dimensiuni. Am amanat cat am putut momentul crud al calcarii rufelor, dar s-a terminat. Altminteri, de luni, familionul va trebui sa plece in maieu la treaba.

La ce se pricep barbatii

Ati vazut reclama de la camioanele Volvo cu Van Damme facand spagatul pe ele? E tareeeee....E dementiala.... Una la mana ca face figura asta in timp ce mastodontii sunt in mers, doi la mana ca mastodontii sunt asa de bine sincronizati si usor de condus incat asta spune multe despre calitatea si manevrabilitatea masinilor. Ce sa mai! Cine a conceput scenariul are o minte de advertising absolut stralucita.

Un izvor de puritate

Sa spun drept, prima data cand am citit enuntul acestei probe din SuperBlog, m-am repezit sa ma documentez pe net. Am cautat definitii, panseuri, am vrut sa vad ce au scris altii despre conceptul de “puritate”. De la tehnica la filozofie, de la versuri la proza, de la umor la drama, cred ca am trecut prin toate starile si genurile epice, in cautarea explicatiei supreme.

Mai tineti minte jocul acela din copilarie? Repetam un cuvant repede, de atatea ori incat isi pierdea semnificatia…Ziceam “lopata, lopata, lopata…” pana nu il mai recunosteam, nu mai stiam ce inseamna, ba chiar suna ciudat, parca nici nu era in limba romana.

Reclama, sufletul…turismului

Eu sunt turistul de coşmar! Imi lipseşte spiritul aventurier cu desãvârşire, urãsc situaţiile neprevãzute şi prefer sã îmi planific atent acţiunile. Dar îi admir foarte tare pe cei care îşi aruncã bocceluţa pe un umãr şi pornesc în necunoscut, cu entuziasm, pe principiul “Dumnezeu cu mila!”. Când îi vãd prin oraş pe turiştii aceia strãini, cu ditamai rucsacul în spinare, între douã trenuri, de zici cã sunt oameni ai strãzii, mi se face pielea de gãinã. Si totuşi aceia se bucurã din plin de cãlãtoria lor, sunt din alt soi. Oricum, eu trebuie sã ştiu exact cum voi ajunge într-un loc, dacã voi avea civilizaţie pe-acolo, tot confortul, variante de întoarcere, altfel nu mã urnesc de-acasã nici pe bani!

Din perlele copilului

"Ce ai facut la scoala?"
Ma priveste cu o mina ganditoare.
"Paaaaiii...am luat un S, un B si un FB"
Dumnezeule mare! Cum o fi reusit performanta sa le capete pe toate trei in aceeasi zi?! Simt ca ma ia o lejera ameteala, asa ca aplic metoda socului total, vreau sa incep cu vestea proasta.
" Si la ce ai luat SUFICIENT, ma rog?"
Pauza. Se incrunta.
"La desen."
Sincer, imi cam vine sa rad.
Continua.
"Doamna ne-a pus sa desenam romburi si mie nu prea mi-au iesit..."
Imi arata desenul. Este la fel de expresiv ca visul urat al unui romb perfect. Adica un fel de patrulater-zombie. Se uita la mine plin de repros, nu prea inteleg de ce...Imi infige un deget in piept.
"Dar chiar si asa, Doamna mi-a mai scazut nota un pic fiindca TU ai uitat sa-mi pui vasul pentru apa!"
Ma uit la mutrita lui severa. Cu o seara inainte facusem ghiozdanul amandoi. Niciunul nu ne amintisem de pacatosul de vas pentru apa. Tot imi vine sa rad. In seara asta nu m-a mai lasat sa ma apropii de ghiozdan, l-a facut singur, verificand fiecare carte. Tot a iesit ceva bun din "suficientul" acela!

Concurs-surprizã pentru sãrbãtori

Update: Castigatoarea voucherului este "anonim"...nuuuu, este Georgiana! Te rog sa ma contactezi pe mail (il gasesti in rubrica "Despre mine"), vei primi voucherul in format electronic. Sper sa sa te bucuri de cadoul pe care il vei cumpara cu aceasta ocazie.

Iatã cã nu mai este mult pânã la sãrbãtorile de iarnã. Este perioada în care toatã lumea o ia puţin razna şi începe sã bântuie magazinele (cu disperare!), în cãutarea cadourilor pentru cei dragi. Eu, cel puţin, mã simt ca înaintea unui examen. Unii, mai cu moţ, au şi obligaţii, nu numai persoane apropiate, pentru care sã se agite. Aceştia muncesc dublu, cã nu este uşor sã te achiţi de o obligaţie. Vrei un cadou care sã exprime gratitudine şi respect…dar nu prea familiar, nici prea distant…Suficient de elegant cât sã placã destinatarului şi sã arate cã ai depus un efort în achiziţionare.

Scurtã definiţie a “fanului înrãit”

Nu i-am înţeles niciodatã pe americani şi pe împãtimiţii fotbalului. Pe primii deoarece devin lesne obsedaţi de diverse figuri publice, pe ceilalţi deoarece trãiesc cu furie şi pasiune pentru un joc în care eu personal nu vãd nimic. Câteodatã mã uit cu gura cãscatã la scenele acelea cu diverse piţi, plângând în hohote sau leşinând de fericire cã nu ştiu ce starletã de doi bani a catadicsit sã treacã pe lângã ele şi le-a atins din greşealã cu poala rochiei. Si mã întreb cât de lipsit de judecatã, personalitate sau simţul ridicolului trebuie sã fii, ca sã te expui în acest fel sau sã te consumi din cauza unor oameni pe care de fapt nu-i cunoşti.

Coast to coast, cu Ogarul Cenuşiu

Uneori stau şi mã gândesc dacã aş mai vrea într-adevãr sã am o a doua şansã (printr-un miracol, evident!), sã fiu din nou tânãrã şi sã o iau de la capãt. Si tot eu îmi rãspund cã nu, categoric nu… sau poate DA, dar cu mintea de acum. Sau poate DA, cu mintea de acum şi cu oportunitãţile care existã acum. Avantajul vremurilor pe care le trãim este deschiderea extraordinarã oferitã acelor tineri ambiţioşi şi curajoşi, cãrora nu le este fricã sã-şi transpunã visurile în realitate. Am avut ocazia sã discut cu o cunoştinţã care tocmai revenise din America. Adicã SUA, tãrâmul tuturor posibilitãţilor, cel atât de îndepãrtat încât poţi sã visezi mult şi bine, rãmâne inaccesibil majoritãţii oamenilor datoritã distanţei şi costurilor transportului. 

Meloman pentru o zi

SoriN ne provoaca la "muzici" alese, fa-i o vizita si inscrie-te daca ai un feeling. Mai ales in zilele de marti!

Ca sa va inveseliti putin...

Miercurea fara cuvinte

Iti plac imaginile care spun o mie de cuvinte, ai obosit de atatea vorbe si vrei sa taci un moment si sa asculti gandurile tale si pe ale altora? Participa la MIERCUREA FARA CUVINTE...Afiseaza pe blogul tau o fotografie sau mai multe prin care vrei sa spui ceva, apoi fa-i o vizita lui Carmen si lasa-ti propriul link in tabelul participantilor.

Asa a fost iarna 2010...cica anul acesta o sa fie de o suta de ori mai rau...

Dulcele parfum al dragostei

Perry cel Negru era un tânãr alunecos ca o şopârlã, iute ca un ţipar şi viclean ca o vulpe. Si era Şoptitorul regelui… Işi şterse lama sabiei de pantaloni, apoi o vârî în teaca ce-i atârna neglijent de curea. Nimic din înfãţişare nu-i trãda poziţia de la curte. Ca toţi Şoptitorii dinaintea sa era extrem de discret. Si la fel de letal. Dacã n-ar fi fost pieptarul de zale şi mişcãrile agile, rod al unei îndelungate pregãtiri de spadasin, probabil s-ar fi confundat cu masa amorfã de ţãrani şi slujitori ce inundau în permanenţã vechea cetate de scaun. Se apropie cu paşi vioi de butoiul din curte şi îşi turnã douã cãuşe de apã în creştet. Pãrul lung, negru ca abanosul, cãpãtã strãluciri stinse. Picuri limpezi i se scurgeau încã pe chipul oacheş când un bãiat desculţ alergã spre el, înotând prin noroi.

Happy weekend

Postarea participă la  jocul HAPPY WEEKEND! - Ediţia 43

Weekend-ul meu nu prea e happy, a inceput ca in poza de mai jos...cu alte cuvinte am facut o prostie saptamana asta si am fost prinsa asupra faptului.

Am incercat sa ma relaxez facand o sticla...

 Pestele imi da de furca in continuare...

Am visat la tot felul de chestii...Daca as avea un gard, asa l-as decora!

Amintiri la gura…cuptorului

Culmea delectării şi surpriza de weekend a fost faptul că, datoritã Halloween-ului, m-am pricopsit cu un ditamai dovleacul plăcintar, gata scobit de fiu-meu la un concurs de profil.  Imi place atât de mult încât azi, de exemplu, nici n-am mâncat de prânz deoarece răsesem o juma’ de tavă de dovleac pe care l-am dat la cuptor. La mine e deja obsesie. Toată lumea ştie ce bună este plăcinta de dovleac, am gustat la viaţa mea şi dulceaţă de dovleac sau dovleacul prăjit şi caramelizat cu zahăr în tigaie. Eu însă cumpăr dovleacul plăcintar, aşa dulce şi aromat cum este, mai ales pentru … ciorbă. Este o tradiţie de familie, bunica şi mama mea găteau nişte ciorbe fantastice şi neconvenţionale din dovleac.

Sufletul tehnologiei

Pe data de 31 octombrie Allview a lansat X1 Soul, un smartphone ultraperformant, ca toate device-urile propuse de acest producator autohton.

Telefonul este caracterizat de o tehnologie si un design unibody inovative, incorporand cateva dintre cele mai avansate dotari : procesor Quad Core de 1,5 GHz, 2 GB memorie RAM, 32 GB memorie Flash, display japonez JDI  Full HD, camere foto de 13, respectiv 5 MP.

Meloman pentru o zi

SoriN ne provoaca la "muzici" alese, fa-i o vizita si inscrie-te daca ai un feeling. Mai ales in zilele de marti!

Din seria muzichiilor nemuritoare...

Si am fost odatã tineri...

Pe vremea mea un ten acneic era un coşmar. Nu numai cã numãrai pe degete produsele de îngrijire, dar nici posibilitãţile de a „dosi” aceste probleme nu erau la îndemânã. Nu tu batoane corectoare, BB-uri sau cine ştie ce fonduri de ten, nu tu geluri şi creme dedicate. Dacã mi-aduc bine aminte pudra era pe toate cãrãrile, iar eu nu o suportam deloc pe faţã. Si cum soarta-mi fu prea-crudã, divinitatea (combinaţia de gene) m-a pricopsit cu o piele mixtã şi sensibilã. In acest fel nemaipomenit adolescenţa mea a fost un lung şir de zile negre în care aveam ori un puseu de bubuliţe de la alergie, ori un bufeu cu coşuri pubere.

Ce-i de râs în asta?

Interesantã proba cu numãrul 14 din SuperBlog…Cicã sã “blogãm” cu umor, la liberã alegere. Ii mulţumesc sponsorului pentru idee, ca m-a nimerit în cea mai proastã, lipsitã de umor, perioadã a vieţii mele. De câteva zile, datoritã unei conjuncturi nefavorabile, sunt într-o dispoziţie extrem de rea. Singurul lucru care a reuşit sã-mi smulgã o grimasã zilele acestea a fost peştişorul pe care mi l-am cumpãrat sãptãmâna trecutã. Este aşa de vioi cã îl alerg prin cadã ori de câte ori îi schimb apa din acvariu. Nici mãcar cu plasa n-am reuşit sã-l capturez, a trebuit sã-l pescuiesc cu mâna goalã. Din care a sãrit în cadã…Bineînţeles cã ai mei stãteau în spate şi rãcneau pe douã voci: “Prinde-l!Prinde-l!Vezi cum îl apuci…Il rãneeeeeştiiii!”. Vã daţi seama cã la asemenea încurajãri mi-a pierit toatã îndemânarea. Staţi liniştiti, cã l-am prins pânã la urmã, n-a zbughit-o pe gura de scurgere a cãzii şi n-a stârnit nici o dramã de familie.

Viitorul începe astãzi

Sunt victima inocentã a viziunilor SF din cãrţi şi filme, nu-mi pot imagina viitorul decât prin ochii autorilor şi scenariştilor cu mintea predispusã la asemenea elucubraţii, cu menţiunea cã nu m-am hotãrât încã dacã sã adopt varianta scurtã şi agresivã, adicã apocalipsa, sau pe cea lungã şi fericitã, recte “şi vom trãi fericiţi pânã la adânci bãtrâneţi". Bineînţeles cã existã şi calea de mijloc, cea a unei agonii lungi şi chinuite, dar sã nu fim chiar atât de sumbri. In definitiv, întotdeauna existã o şansã sã se mai îndrepte ceva, chiar şi în cele mai negre poveşti de la Hollywood.

Elis in Wonderland

Era un bãiat prea mic pentru un pachet atât de mare. Asta era evident!

Elis Curierul împinse cu genunchiul coletul imens pe care de-abia îl dãduse jos din maşinã. Işi sprijini bãrbia pe hârtia maro a coletului şi dete un picior portierei. Se rãsuci cu atenţie, încercând sã-şi ţinã echilibrul. Pe cutia supra-dimensionatã scria “FRAGIL” cu litere roşii, semn cã nu era de glumit cu livrarea.

Elis Bãiatul era subţirel, cu o faţã lungã, spelbã şi împodobitã de coşuri pe maxilare. Slujba de curier nu i se potrivea deloc, dar deloc! O acceptase din cauza banilor, avea mare nevoie de un supliment pentru a-şi continua studiile. Acum stãtea în faţa unei case, cu un coşcogeamitea pachet în braţe, sperând din inimã sã nu facã vreo boroboaţã.

Happy weekend

 Postarea participă la  jocul HAPPY WEEKEND! - Ediţia 42

Daca aveati vreo indoiala despre cata pensie vi se cuvine la momentul potrivit, va rog sa verificati modalitatea de calcul din  poezioara de mai jos, un text compus de Constantin Tanase pentru unul dintre spectacolele sale.

Trei jocuri

Copilul râde:
"Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul!"
Tânărul cântă:
"Jocul şi-nţelepciunea mea-i iubirea!"
Bătrânul tace:
"Iubirea şi jocul meu e-nţelepciunea!"

                                   Lucian Blaga

Meloman pentru o zi

SoriN ne provoaca la "muzici" alese, fa-i o vizita si inscrie-te daca ai un feeling. Mai ales in zilele de marti!

De data asta am intarziat rau de tot la rubrica melomana. Totusi, pe ultima suta de metri va ofer o secventa din Burlesque.

O toanã virtualã

Dacã pânã acum m-am descurcat cu temele din SuperBlog, de data asta am rãmas fãrã cuvinte. Momentan. Pentru cã proba numãrul 8 este despre gaming-ul online. Mã laşi? Am purces la o introspecţie durã şi m-am întrebat ce legãturã existã între mine şi acest mod de petrecere al timpului liber, în afarã de faptul cã restul familionului îl considerã foarte palpitant şi îl practicã la greu. Deşi familionul dã semne cã ar trece la nivelul play-station şi, în acest fel, reuşesc sã mã strecor şi eu la calculici. Pe de altã parte, tot lecturându-i lui fiu-meu revistele de specialitate, recunosc cã mi-au intrat pe-o ureche nume ca “Lara Croft” şi “ Assassins Creed” , dar şi comentariile laudative la adresa lor.

Completare la jurnalul de weekend

In primul rand va reamintesc ca am o carte plimbareata (amanunte aici ) care asteapta sa plece de la mine catre alt blog primitor. Nu exista nici un amator?
In al doilea rand n-am putut sa inchei acest weekend fara a comenta putin stirea saptamanii (pentru mine, ca a fost singura care m-a interesat), aceea cu ursul din Busteni, care a explodat cam pe joi la canalele tv. Daca ati urmarit transmisiile, ati remarcat ca ursul, ca tot ursul gunoier s-a ocupat constiincios cu debarasarea deseurilor de pe Valea Caraiman. Ghinion de nesansa, de data aceasta a gasit un cadavru uman pe care a vrut sa-l duca ceva mai incolo, sa nu stea chiar in calea turistilor sensibili. Numai ca ursul a fost observat din telecabina, de catre salvamontisti, in plina actiune de tarare a "corpusului", starnind temerile, intemeiate de altfel, ca el ar fi oribilul asasin.

Jurnal de weekend cu peturi

Mda, fiu-meu ma bate la cap de luni bune sa ne luam un "pet". Ne-am tocmit la sange pe catei, pisoi, hamsteri, porcusori de Guineea, papagali, broaste testoase si evident pesti. E drept ca si eu si al meu sot am avut cand eram mici de toate, dar acum nu mai am chef sau timp sa o iau de la capat cu ingrijitul animalutelor. Pe de alta parte nici nu ma induram sa las copilul fara experienta unui sufletel prin preajma, numai ca eu si odrasla agream neamul soricesc, in timp ce capul familiei s-a declarat sus si tare impotriva acestor specii. Mai, si vazusem niste hamsteri pitici, ziceai ca-s de plus, 15 lei bucata. Stateau intr-un terariu la gramada, trageau un somnulet cu totii, numai unul, mai smecher, motaia in fund cu labele asezate frumos pe burtica, sprijinit cu spatele de ceilalti.

Love story cu parfum de femeie

INVITATIA

Maria privea stupefiatã mesajul de pe ecranul calculatorului.

“Noi ne întâlnim în centru, pe la 7…Vii şi tu?”

O întrebare nevinovatã în aparenţã, cu implicaţii majore în realitate. Işi sãltã cu un deget ochelarii de pe nas. Avea 17 ani, o mutrişoarã de şoricel şi o pereche de ochelari fumurii. Rãmãsese pironitã pe scaun, neştiind dacã e cazul sã scrie ceva…mesajul de pe ecran cerea totuşi un rãspuns. Se întrebã dacã expeditorul vorbeşte serios sau vrea doar sã fie amabil. Il cunoştea pe Raul de la grãdiniţã. Frumuşel şi obraznic încã de pe-atunci, era superficial ca mai toţi bãieţii de vârsta lui. Il reîntâlnise, neaşteptat, pe culoarul liceului. Nu-şi pierduse nici şarmul, nici obrãznicia din copilãrie. Se bucuraserã de revedere, dar nu cu exuberanţã. Se înstrãinaserã şi nu aveau mai nimic în comun. Ea era timidã, ştearsã şi discretã, el avea nenumãraţi prieteni, chef de distracţie şi o fire nepãsãtoare. Si prea multã veselie pentru gustul ei!

O semnãturã pe ştampilã

Stau la uşa lui Big Chef. E coadã. Secretara mã priveşte condescendentã. Dincolo de uşa Templului se întrezãreşte o umbrã. Taci, cã ãla dinãuntru se îndurã sã iasã! In sfârşit! Incepusem sã dârdâi pe scaunul cu tapiţeria roasã şi decoloratã de câte funduri s-au hârjâit pe ea. Clanţa coboarã centimetru cu centimetru, punându-mi greu rãbdarea la încercare. Trebuie sã fiu pregãtitã...Strâng hârtiile cu degete amorţite de frig şi dau sã mã ridic.

Miercurea fara cuvinte

Iti plac imaginile care spun o mie de cuvinte, ai obosit de atatea vorbe si vrei sa taci un moment si sa asculti gandurile tale si pe ale altora? Participa la MIERCUREA FARA CUVINTE...Afiseaza pe blogul tau o fotografie sau mai multe prin care vrei sa spui ceva, apoi fa-i o vizita lui Carmen si lasa-ti propriul link in tabelul participantilor.

Ce sa fie, ce sa fie? Poate lucrarile la autostrada? Mnoooo...pentru cei care iubesc schiul...dragii mei, asa se face o partie. Muntele plateste greu pentru un moft. Sa ma scuze iubitorii de sporturi de iarna, dar pasiunea lor chiar nu merita atata distrugere! Daca ati fost atat de naivi incat sa va inchipuiti ca pantele pe care schiati sunt naturale, va spun ca va inselati amarnic.
Mentionez ca nu sunt poze facute de mine. Si, din motive lesne de inteles, nu precizez nici unde sunt facute.

  

Meloman pentru o zi

SoriN ne provoaca la "muzici" alese, fa-i o vizita si inscrie-te daca ai un feeling. Mai ales in zilele de marti!

Putin UB40 si o super varianta la Blue eyes crying in the rain! Reggae+country = !

Arma perfectã

O femeie fãrã geantã este ca valul fãrã spumã, Stan fãrã Bran, dragostea fãrã nãbãdãi şi funcţionarul fãrã hârţoage. Adicã incompletã. Si dacã aveţi ceva de obiectat la enunţul cã un simplu obiect poate împlini o femeie, eu zic sã judecaţi mai pe îndelete. I-am invidiat întotdeauna pe barbaţi pentru invenţia numitã “ buzunare”…buzunare la bluze, cãmãşi, sacouri, blugi, bermude. Ei pot sã-şi îndese toatã existenţa în câteva buzunare. Noi nu! Creierul unei femei vede o mie de posibilitãţi imediate, raţioneazã , complicã lucrurile şi, mai ales, se teme cã nu este pregãtit pentru ce va sã vinã.

Vacanţa mea de vis

Existã o legãturã specialã, pur energeticã pe care o simţi atunci când te apropii de punctul „0”, punctul în care ai vãzut lumina zilei, un cordon ombilical ce nu se rupe niciodatã şi îţi dã capacitatea de a recunoaşte peisajele ţãrii de origine atunci când priveşti o imagine. Sunt convinsã cã munţii şi pãdurile întinse ale României sunt elemente unice şi irepetabile în aceastã lume atât de diversã. Poate or fi altele mai frumoase, dar niciodatã la fel. Si sunt locuri în România unde frumuseţea este cu adevãrat un dar divin, unde istoria se lasã cu greu descifratã, iar natura spune poveşti nemuritoare.

Undeva, cândva, în viitor…

Bãrbatul îşi mişcã braţul drept cu greutate. Pãrea mai degrabã un spasm decât o mişcare voluntarã. Intredeschise ochii şi clipi cu putere, încercând sã alunge ceaţa din priviri. Pãrea sã fi încasat o loviturã zdravãnã în tâmpla dreaptã. Un fir subţire, sângeriu, desenase un zig-zag ameninţãtor pe faţa palidã. Pentru moment nu simţi nimic, apoi durerea nãvãli brusc, cu o intensitate greu de suportat. Icni chinuit, fãrã sã poatã spune ce NU îl doare…Creierul scanã încet fiecare parte a trupului rostogolit pe podeaua navei, încercând sã localizeze sursa suferinţei.

Happy weekend - Care cultura, neicusorule?

Cred ca v-ati dat seama din postarile mele la categoria "din perlele copilului" ca ne luptam din greu cu disciplina numita "Limba si literatura romana". Va asigur ca cel putin un sfert din lupta asta vine nu din opozitia odraslei mele cu privire la materie in sine, ci din modul cum este conceput manualul de scoala si din continut. Eu tin minte ca pe vremea mea aveam un manual gros, plin de proza si poezioare din clasicii romani. N-aveam auxiliare, invatam regulile din manual si aia era! Nooo, acum se merge pe metoda vizuala, adicatelea copilul retine mai repede si sedimenteaza cunostintele daca ii pui in fata zeci de scheme si combinatii de exercitii.

Calator de vocatie...si o carte plimbareata

Eu nu sunt calator de vocatie. Nu-mi place sa sar din papuci direct in toale de calatorie, sa arunc te miri ce intr-un bagaj facut la repezeala si sa plec in necunoscut...Eu sunt comoda si trebuie sa premeditez totul cu mult, mult timp inainte. Asta in cazul in care ma hotarasc sa ma urnesc din confortul caminului meu. Nu sunt globe-trotter, doar un amarat de turist de weekend. Calatorul de vocatie este un om curajos. Pe mine ma sperie orice potentiala incurcatura, neplacere, ratare, ma descurajeaza si ma deprima situatiile neplacute.

Mic tratat de dependenţã

A patra probã din SuperBlog mi-a adus în atenţie un film, o  comedie , dar şi o provocare amuzantã, aceea de a-mi identifica propriile dependenţe. Aşadar urmeazã un articol de psi- şi auto-analizã, sper eu cã destul de obiectiv. Dar sã o luãm cu începutul...

Filmul “Thanks for Sharing”, tradus la noi ca “Tentaţii (i)rezistibile”, este o istorioarã despre dependenţa de sex a trei personaje aparent normale, cu meserii solide, bine ancorate în realitate, dar şi cu o suitã de probleme ce depãşesc simplul diagnostic psihiatric. Neil (Josh Gad), Phoebe (Gwyneth Paltrow) şi Dede (Pink) fac parte dintr-un grup de suport pentru dependenţii de sex, coordonat de un excepţional lider, Mike (Tim Robbins), ce trebuie sã lupte la rândul sãu, în propria familie, cu fiul sãu dependent de consumul de droguri. Adam (Mark Ruffalo) este un dependent cu 5 ani de abstinenţã totalã la activ, “sponsorizat” de coordonatorul Mike, gata sã reia întâlnirile amoroase. 

Back to Farmec

Ţac, ţac…ţac…

Foarfecele rãsunã metalic, cu un mic ecou reverberat în pereţii bãii.

Ţac…

Apreciez, cu capul întors, opera ultimelor 10 minute. Am senzaţia cã e mai lung într-o parte, duc mâna şi…ţac, mai picã o şuviţã în chiuvetã. Acum trebuie sã-i dau un pic de naturaleţe în curgere, aşa cã bâjbâi pe raftul de alãturi şi înhaţ lama de ras a consortului meu. Mâine, dacã se va hârjâi pe faţã cu ustensila, îşi va da seama pe unde a mai fost folositã. Apuc smocul cu beleaua şi trec lama de câteva ori peste el. S-a subţiat, aratã profesionist, dar acum e mai scurt decât în partea stângã. Va trebui sã refac procesul cu smocul din dreapta.

Meloman pentru o zi

SoriN ne provoaca la "muzici" alese, fa-i o vizita si inscrie-te daca ai un feeling. Mai ales in zilele de marti!

Dedic aceasta melodie tuturor serviciilor deconcentrate a caror coloana vertebrala va sucomba definitiv odata cu schimbarea subordonarii...ati vazut voi la stiri! In the ghetto, un duet imposibil in timp, posibil datorita tehnicilor moderne, Lisa si Elvis Presley.

Sticla Eco

Am spus ca voi incerca un produs marca Tupperware si asa s-a intamplat. Sticluta mea Eco sta acum in fata mea, roz ca o bomboana, cu un design simplu si extrem de functional, exact cum imi plac mie lucrurile de uz zilnic. Pentru ca nu-mi plac briz-briz-urile in bucatarie, asta e realitatea.

Happy weekend

Postarea participă la  jocul HAPPY WEEKEND! - Ediţia 39 

Iata un clipulet in care se vede foarte bine ca nervii unei mame sunt aceiasi, indiferent din ce specie e...Iar puiul o stie foarte bine, dovada sta rapiditatea cu care o zbugheste la sfarsit, stie ca va incasa o scatoalca pentru prostioara facuta.

Jurnal de weekend

Astazi, pentru ca a iesit soarele, am reusit sa-mi dezghet una dintre emisferele cerebrale, indeajuns cat sa vreau sa ies pe afara. Cum am ajuns in halul asta? Pai aseara, fix la 10, cand era momentul toaletarii dinainte de culcare, am constatat ca nu mai avem apa calda. Imi venea sa plang cu lacrimi adevarate, ca eram bocna si asta era modul in care imi puteam revigora circulatia prin picioare. Administratorul de bloc ne asigurase ca vom avea caldura. N-a fost sa fie si a disparut si apa calda de la robinet. Nu mai spun ca azi-dimineata al meu sot nu s-a sculat ca sa plece la serviciu, ca si-a pus telefonul sa sune vinerea, in loc de sambata, si exact cand orbecaia disperat dupa haine, s-a intrerupt curentul. Noroc ca a revenit in vreo 10 minute, exact cand ii inmanam lanterna sa vada pe scara blocului. Ca la noi e bezna, n-avem ferestruici spre exterior si 10 etaje nu-s de colea!

Reflexii in oglinda

Particip la Reflexii in oglinda de pe blogul lui SorinN. Daca vreti sa fiti parte a acestei initiative fotografice, intrati la SoriN si inscrieti-va...in fiecare vineri...

De data asta am intarziat cu postarea, m-am cam aglomerat cu altele...Dar merge si acum. Iata cateva reflexii din opere de arta .

Salvador Dali

Paul Ecke

Mark King

Edouard Manet

Un pahar de vitamine, va rog!

„Stii ce? Am chef de un shake...” mã anunţã fiu-meu.

Oftez. Cunosc schema. Bate şaua sã priceapã iapa. Vrea sã scot la înaintare storcãtorul pe care i l-a dat bunicã-sa, o „minunãţie” achiziţionatã de la un agent de vânzãri, din aceia care umblã cu sarsanaua pe la uşile apartamentelor. Pensionarii sunt creduli, victime sigure, zici cã le ia Dumnezeu minţile şi aruncã banii pe toate ştifturile. Maicã-mea nu e vreo excepţie. Cumpãrã aparate cu toptanul şi ni le face nouã cadou. Aşa ne-am pricopsit cu ustensila de adunat scame, spãlãtorul de covoare, curãţitorul cu aburi pentru cuptor, aparatul de alungat gândacii (pe care nu-i avem!), ştergãtorul de gresie şi....storcãtorul de fructe.

Frumoasa, iute si...utila

Stau în staţia de autobuz şi mã ţârcâie o ploaie rece. Am ratat troleul şi acum voi dârdâi vreun sfert de orã pânã la urmãtorul mijloc de transport. Copertina staţiei e spartã pe o laturã, iar vântul suflã în voie. Mã plouã de jos în sus, dacã vã puteţi imagina aşa ceva. Imi trag capul între umeri, într-o încercare disperatã de a-mi proteja urechile. Cu coada ochiului vãd alergând doi bãieţi care nãvãlesc la adãpostul (incert) al staţiei. Adolescenţi de la liceul din apropiere. Râd şi vorbesc tare, tropãie şi îşi freacã mâinile. Au prea multã energie, iar aşteptatul îi plictiseşte. Incerc sã nu-i bag în seamã, dar sunt prea aproape de mine. Replicile îmi zboarã pe lângã urechile amorţite de frig. Ii aud fãrã sã vreau...

Din perlele copilului

Scriem la românã. Eu dictez, el comenteazã... Textul cu bucluc este „ Leul, mãgarul şi vulpea” de Lev Tolstoi. Puştiul se plictiseşte şi încearcã sã poarte o conversaţie. Eu nu sunt deloc încântatã, am o groazã de treabã şi el trage de timp.

„Ce nume mai e şi ãsta... Tolstoi?” întreabã el pe un ton serios.

„E un rus” zic eu scurt.

„A scris cã leul, mãgarul şi vulpea au plecat la vânãtoare...”

„Si?”

„Mãgarul nu e prãdãtor” zice pe un ton supãrat.

„E doar o povestioarã cu tâlc.”

Pauzã. Scrie alte douã cuvinţele.

„Auzi, da’ tu ştiai textul ãsta?”

Mã ia cu fiori. Pare sã vrea explicaţii mai ample.

„Parcã mi-l aduc aminte...Cred cã l-am fãcut şi eu la şcoalã” rãspund cu o falsã nepãsare.

„Pãi cum aşa? In 40 de ani n-ai avut timp sã-l înveţi?”